Cu ochii închiși, înainte de somnul de noapte, ascult de câteva seri, împreună cu Elisa mea – tot mai fascinată să vadă cu mintea și inima ceea ce cu ochii nu poate vedea -, poveștile fără de care în copilărie, nu puteam socoti vreo zi încheiată.

Acele minunate povești, la pick-up, cu ”dragi copii, a fost odată…” pe care, constat cu zâmbet larg, le țin minte și acum ca și cum, ca și cum ele sunt parte din mine, ca și cum ar fi venit pe lume odată cu mine.

Ordinea cuvintelor, șirul întâmplărilor, vocile personajelor și muzica de le-nsoțește, toate, toate sunt aici, în mintea și-n inima mea și ce miracol, nu-i așa?, cu ochii închiși, o poveste să trăiești, o poveste să poți vedea… 🙂

Bună dimineața, oameni buni și dragi din lumea mare, poftă bună la cafea și inimii bună ascultare de povești nemuritoare! <3 Mircea Vintilă – Făt Frumos