Zorii de azi sunt despre minunata călătorie în Nimic și Tot în care m-au purtat, ieri, Minunile mele de clasele II-IV (pardon, ale dumneavoastră) din Camera cu Povești. Călătoria a fost pornită de la întrebarea mea: “Hei, Minunile mele dragi, care e treaba și ce-ați mai făcut de când nu ne-am văzut?”, urmată de un sec și unanim: “Păi, nimic!”.
Asta este ceea ce a urmat:-Nimic? Adică, o săptămână întreagă, voi nu ați dormit, nu v-ați trezit, nu v-ați spălat, nu ați mâncat, nu ați fost la școală, nu v-ați făcut teme, nu ați râs, nu v-ați jucat etc.?
Tăcere. Și… brusc, se ridică Minunea în picioare și zice, după care, tăvălugul:
-În acest moment creierul meu s-a blocat. Și încearcă să răspundă la întrebarea: Ce este Nimicul și cum arată?
-Chiar așa! Că și acum, eu dacă stau, nu înseamnă că nu fac nimic, ci că stau!
-Da! Și chiar când zic că nu văd Nimic, tot văd ceva, adică întuneric, iar întunericul nu pare a fi Nimic, ci… întuneric!-Păăăi, în cazul asta, Nimicul nu există?
-Bine, dar dacă nu există Nimicul, de ce vorbim despre el? De ce există cuvântul Nimic?
-Nimicul este, oare, opusul lui Tot? Dar ce este Totul, în cazul ăsta?
-Totul este orice există!
-Da, dar dacă Totul există, de ce Nimicul nu există?
-Păăăi… Nimicul, în cazul ăsta, e parte din Tot?
-Hmmmm…. Posibil, oare, Nimicul să fie Tot?
-Și, dacă e așa, posibil ca Totul să fie Nimic?
-În acest moment, creierul meu e plin de întrebări ciudate!
Iar eu… Eu mă uit la Minunile mele și le îmbrățișez cu privirea și zâmbesc și le spun: “Doamne, cât de mult vă iubesc! Tocmai ați călătorit în lumea Filosofiei! Adică, arta de a gândi…”.
Apoi, ne-am jucat.
Bună dimineața, om bun și drag din lumea mea!Camera cu Povești – Mădălina Rotaru, Ateliere de Dezvoltare personală prin Povești și Scriere Creativă
