…tot pe Vama Veche, evident, dar nu inopinat şi nu pentru o noapte şi două zile… Un pariu programat, unul cu noi înşine, fascinaţi de poveştile despre o Vamă în care, pînă la cei 30 de ani ai noştri nu am stat efectiv, cu excepţia cîtorva ore la cîteva concerte Stuf, dar despre care auzisem că a murit. Ciudat, poate, pentru vechii vamaioţi, pariul a fost cîştigat de noi.

Am găsit o Vamă liniştită, curată şi fermecătoare. Una plină de copii de unul, doi, trei anişori, purtaţi în braţe, în hăinuţe înflorate, de tătici cu plete sau duşi de mînuţe, să calce nispiul, să se joace cu apa, de mămici cu fuste lungi, ii şi brăţări ale prieteniei pe încheieturile mîinilor. Probabil că, mi-am zis privindu-i cu drag, aici au fost concepuţi aceşti micuţi… Pe unii dintre ei îi mai vedeai chiar zăbovind în cîte un cărucior pe plajă pînă în noapte tîrziu, visînd cine ştie ce poveşti frumoase, pe acorduri de rock, rock’n’roll sau blues.

Am găsit o Vamă în care te poţi decupla de realitate, pentru o noapte, două, trei, la piraţi. O Vamă în care poţi asculta pe înserat, un concert, două, trei de folk la şoni după ce vei fi păpat ceva gomboţi acolo sau zamă de tarhon şi un ciolan afumat cu muştar şi ceapă sau, depinde, după ce vei fi ales sa fii servit de feny, ospătarul negru şi plin de umor de la bibi.

Am găsit o Vamă în care poţi dansa pe plajă pînă la răsărit după ce (unii) vor fi făcut o baie cu stele în marea cea mare, limpede şi liniştită sau în care poţi savura şi rîde copios de peripeţiile lui speedy gonzales sau tweety, elmer şi alte creaturi proiectate pe un ecran, la hand.

Am găsit o Vamă în care cazarea este ieftină, atît cît să-ţi permiţi să-ţi mai iei o noapte şi apoi încă o noapte şi poate mai multe dacă, de luni, nu ar trebui să te întorci la serviciu.

Am găsit o Vamă din care – îmi dau seama totuşi – ceva a murit, dar pe care eu am să pariez încă un an sau doi, pînă cînd acel “ceva” va fi definitiv îngropat…