All posts by river

BACAUL ALTFEL, oaza de (in)cultură

Albă ca Zăpada sau Iubirea te scapă de otravă

Leave a comment

Mă tot gândesc în ultima vreme la finalurile de povești citite, auzite, văzute etc. și la morala pe care fost-am învățată să mi-o asum de fiecare dată, ”binele învinge”. Eu am început să văd că nu-i așa! Finalul fericit sau nefericit al oricărei povești din lumea asta are de-a face nu cu binele (mai curând cu facerea de bine 🙂 )ci, invariabil, cu IUBIREA, cu manifestarea sau nemanifestarea ei și, invariabil iar, necondiționată. Gândiți-vă un pic: Frumoasa și Bestia, Scufița Roșie, Mica Sirenă, Lion King, Fata babei și fata moșului, Punguța cu doi bani chiar, Cenușăreasa, Frumoasa Adormită, Albă ca Zăpada etc. etc. etc. etc. Binele a învins (sau fost-a învins, după caz) în toate aceste povești? Și dacă da, ce este Binele? Nu, eu văd din ce în ce mai clar că IUBIREA a învins. Și morala asta vreau să mi-o asum.

DSCN3611

Și cu gândul ăsta mă și-mi voi duce copilul, duminică, 4 septembrie, ora 11, la Teatrul Municipal Bacovia. Se deschide stagiunea 2016-2017. Cu o premieră la Animație, ”Alba ca Zăpada”, în regia lui Gheorghe Balint (Tata Geo). Cu o scenografie WOW! semnată de Tunde Kovacs, cu niște păpuși absolut superbe și niște actori care, în ciuda a tot, toți și toate, a ”uzurii psihice și sufletești” adică, vor face, știu, un joc absolut minunat.

Nu spun mai multe. ”Nu ești în măsură, oricum”, mi s-ar și zice. Ba sunt, dar și eu sufletește și psihic, în orașul ăsta m-am uzat… O să-mi las, totuși, un ultim gând să zboare cu voce tare: Salvarea acestei comunități cu tot ce presupune în ea este însăși COMUNITATEA cu IUBIREA din ea. Nu Autoritatea și nici altcineva.

Și dacă tu, adultul ți-ai pierdut Iubirea, lasă-ți copilul să te ajute s-o regăsești…

ALBĂ CA ZĂPADA

Distribuție:
Adina Iftimie / ALBA CA ZAPADA
Andreea Sandu / REGINA
Laurențiu Budău / NEGUSTOREASA, BABA
Marian Puiu Gheorghiu / INTELEPTUL / OGLINDA, POVESTITOR
Tiberiu Gabor Bitere / PRINTUL / MUTULICA / POVESTITOR
Ion Coșa / VANATORUL, MOROCANOSUL
Alina Neagu / RUSINOSUL / HAPCIU
Mihai Chihaia / SOMNOROSUL
Ciprian Carstiuc / FERICITUL
Regia artistică & scenariul : GHEORGHE BALINT
Scenografia : TUNDE KOVACS
Muzica: CIPRIAN Ciprian Emil Manta
Regia tehnică: Adrian Costraş / Mașinist Șef: Liviu Pastur / Sunet: Gabriel Solomon / Lumini: Egidiu Şerban / Croitorie: Viorel Mocanu, Dan Vipel, Paula Conțu / Pictura & sculptura : Eduard & Liliana Lasoc
Şef producţie: Milică Răducanu, Bogdan Vîrgolici
Impresariat: Bebe Păduraru
Secretar literar: Doru Mareş / Secretar PR: Laura Ionescu
Foto & Grafică: Ioan Viorel Cojan
Directorul teatrului: Eliza Noemi Judeu

BACAUL ALTFEL, evenimente, promovare, publicitate, Utile

Lumina a încheiat un nou proiect furnizor de fericire

Leave a comment

Un nou proiect frumos, furnizor de fericire pentru 17 copii, a fost încheiat, zilele acestea, de Asociația Lumina din Bacău, organizație care, dacă nu știți deja, se ocupă cu drag și succes, zi de zi, de îmbunătățirea calității vieții copiilor și tinerilor din județul Bacău, dar nu numai, diagnosticați cu boli incurabile. Este vorba, de data aceasta, de proiectul ”Terapie prin joc și joacă”, demarat în luna februarie 2016 urmare a obținerii de către Lumina a unei finanțări (15.800 lei din valoarea totală de 38.829 lei a proiectului) din partea Fundației pentru Comunitate MOL România, prin Programul național pentru Sănătatea Copiilor.

poza articol MOL

Prin activitățile derulate prin proiect – peste 50 de centre de zi la care copiii au participat la ședințe de terapie individuală și de grup, 6 module de terapie artă, povești, stimulare tactilă și senzorială, clown-therapy, baloane de săpun, realizare de montaj video și fotografii etc. – cei 17 beneficiari, a rezultat în urma evaluărilor inițiale și finale ale psihologului, au înregistrat progrese vizibile în dezvoltarea lor emoțională și cognitivă.

La buna derulare a proiectului au luat parte – alăturându-se echipei de implementare formată din asistent social, asistent medical psiholog, manager proiect și specialist PR – și specialiști în terapie educațională și terapie prin joc din Marea Britanie și, de asemenea, au fost atrași peste 15 voluntari și angajați care a fost instruiți în terapia educațională.

”Ca în fiecare an şi anul acesta a zburat ca vântul şi ca gândul şi iată-ne ajunşi la final de proiect. Este momentul să tragem din nou linie şi să ne uităm, nostalgici, peste cifre. Dincolo de cifre însă, Terapie prin Joc şi Joacă a livrat fericire“, a spus Mara Matei, specialist PR Asociatia Lumina.

Detalii privind modul în care se pot susține proiectele Lumina, AICI.

BACAUL ALTFEL, Marturisiri, oaza de (in)cultură, ofurile mele

O banală, simplă poveste adevărată despre o moarte de păpuși

Leave a comment
From Respiratii

Au fost odată ca niciodată niște păpuși a căror bucurie era să dea bucurie copiilor, întruchipând povești nemuritoare. Au fost și niște mânuitori de păpuși. Unii, păpușari adevărați, alții, doar manipulatori. Dar pentru că păpușarii, din bun-simț și educație aleasă, au crezut că-i mai bine să-și facă meseria și atât, cu bună credință, brațele celorlalți mânuitori s-au dezvoltat în brațe de caracatiță…

Păpușile, înainte de a intra în scenă, pe mâna păpușarilor și a manipulatorilor, erau depozitate, impropriu, știut de la bun început, în subsolul degradat al unei clădiri în degradare… Cu fiecare ploaie, subsolul se inunda, iar păpușile se degradau. Păpușarii au atras timid, prea timid, atenția stăpânilor clădirii. Aceștia, însă, nu cunoaștem motivele, au tot amânat găsirea unei camere frumoase pentru păpuși…

Într-o zi, după mulți, mulți ani de amânare, un vremelnic trecător prin clădire, ascultând ofurile păpușarilor, le-a spus, ”e simplu, există o clădire mai mare, unde, tot la subsol, păpușile pot fi depozitate în siguranță, spațiul fiind bine izolat, dar există și posibilitatea mutării lor la etaj”. ”Mai mult”, a spus vremelnicul trecător, ”o să facem o expoziție din aceste păpuși, pentru bucuria copiilor, iar după expoziție păpușile vor fi recondiționate, iar apoi putem face un muzeu, chiar aici, în foaier”. Expoziția a fost, dar păpușile nu au mai fost mutate, iar trecătorului i s-au negat cuvintele și intențiile… De către manipulatori.

Într-o zi, la scurt timp după ce trecătorul a părăsit definitiv clădirea, înțelegând că e un musafir nepoftit și nedorit, a venit o ploaie mare, mare, mare. Subsolul s-a inundat, păpușile aproape au murit.
Și ca să vezi, povestea asta nu e cu sfârșit fericit: Nu doar că păpușile aproape au murit, dar Trecătorul a fost găsit vinovat pentru asta, plecat fiind chiar de ceva vreme pe alte meleaguri…
Muzeul ar fi fost primul muzeu de marionete și păpuși din țară.
Era nevoie doar de o găleată de var…

365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru "cafeaua de dimineata", Castelul verde, colţul meu de creaţie..., paznicul pitic, vizita la muze

Cântec de arșiță

Leave a comment
From Respiratii

Diii, căluții mei din stropi de rouă
cu stropi de rouă
tropotiți-mi trupul
ca trupul
din firele de iarbă,
în iarbă
să mă renască furie de verdeață
ca din verdeață să mă prind
miros de rădăcină
la rădăcină să m-admir
cum trup obscen iau forme
diforme
toropită sub copite,
tropotită sub copite,
copitele de rouă!

(Castelul Verde,2008)

colţul meu de creaţie..., La un pahar de rouă - poezii pentru copii

Cheia

Leave a comment
From Respiratii

Nu știu cum s-a întâmplat
(dar vă zic, e adevărat!)
Vrăjitoarea, bat-o vina,
Licuriciului i-a luat,
Într-o zi, toată Lumina.

Gâzele-s îngrijorate
Că de-atunci, de-i zi ori noapte,
Licuriciul doar oftează
Trist e-întruna, lăcrimează
Și retras într-o agudă
Nu mai vrea nimic s-audă
Pe nimeni să nu mai vadă
Din întreaga lui Livadă.

”Cum să facem, dragi surate
Pe drăguțul nostru frate
Să-l aducem la liman?
Vreo idee? Că eu n-am!”
Spuse doamna Furnicuță,
Totdeauna o drăguță.

Poposit pe o primulă,
Domnul doctor Libelulă
Se-oferi să îl consulte,
Licuriciul să-l asculte,
Iar după verificare
Spuse clar, cu voce tare:
”Dragi gâzuțe, nu-i prea bine
Boala ce pe Licurici îl ține
E o boală mult mai grea
Decât nouă ne-ar părea:
N-are poftă de mâncare,
Lumea-i pare mult prea mare
Și e grav, că nu-i mai pasă
De nimic, iară din casă
Zice că nu vrea să iasă,
Că, de când n-are Lumină
Ce rost are în Grădină?
Licuriciul nostru are:
Sufletul în supărare!”

”Vai, săracul Licurici
-Gâze mari și gâze mici
Se văitau în gura mare-
Oare are vreo scăpare”?

„Leac ar fi, nu vă pripiți
Însă trebuie să știți
Că nu e așa ușor!”
Spuse Libelula-n zbor.
”Pentru-a da iar în sclipire
E nevoie de Iubire
De Iubirea voastră toată
Sincer, necondiționată.
Gata, nu vă mai văitați:
Licuriciu-l gâdilați,
Cel puțin o dată-n zi
Până când veți reuși
Să îi scoateți un surâs
Iar apoi, hohot de râs!”

Gâzele s-au pus pe treabă
Cu răbdare, fără grabă
Vorbe blânde îi spuneau
Iar apoi îl gâdilau
Până când, din papucei,
Licurici făcu scântei
Iar din hohote de râs
Supărarea-încet s-a dus…
Și de-atunci, Grădina toată
Noaptea este luminată
Iar pe poartă scrie așa:
Acces liber cu Iubire
Gânduri bune și sclipire
Iar de nu puteți răzbate
Nu vă-îndepărtați, nu foarte,
Cheia de intrat aici
O găsiți la Licurici!

365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru "cafeaua de dimineata", Castelul verde, colţul meu de creaţie..., paznicul pitic, vizita la muze

Cardinale

Leave a comment

Mă apucasem de sărutat la scoarța copacilor mei, la amiază. Mă implorase pădurea. Se crăpase deja buza de sus și-mi amorţise limba de-atîta lins lichenii, cînd ajunsese pădurea să nu mai ştie dacă-o iubesc la Nord sau salivez la Sud, gemîndu-mi întruna că nu ţine minte dacă, vreodată, au existat în ea, semne cardinale.
Şi-a fremătat pădurea! Şi m-a rugat nebună să-i mai aduc pe seară o lamă de topor. A doua zi, pe scoarţă, erau stîngaci cioplite litere aiurea. Și N și S și E și V, să aibă pădurea încotro să apuce…

From Respiratii
365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru "cafeaua de dimineata", Castelul verde, colţul meu de creaţie..., paznicul pitic, vizita la muze

În rouă, cărări

Leave a comment

Împrăștiați-vă prin iarbă, puhoi de bobi de rouă, să-mi lingeți tălpile dis-de-dimineață, dis-de-dimineață să îmi țâșnească crengi din mugurii de umeri. Dis-de-dimineață, voi pleca, precum Pasărea Phoenix, ”cu roua-n picioare”, e rândul meu sa redevin copac, să redevin suprema voastră încălțătoare. Și mâine dimineață, puhoi de bobi de rouă, tălpile să-mi lingeți, la frunze să m-ajungeți…

From Respiratii