Cea mai frumoasa zi
Este suficient ca, mergand ingandurat, intr-un autobuz infect, spre serviciu, la 7.00 dimineatza, sa se intoarca din senin spre tine o copilitza de 3 anishori care sa exclame entuziasmata: “he! si tu ai strui!”, pentru a fi pe tot parcursul zilei fericit…

p.s. : “strui”= pistrui (mai, 2004)

***

Mi se scurge hidos machiaju’ si lasa dare hidoase pe-obraji si incheietura degetului mare e plina de fard si rimel…

IMI IUBESC PISTRUII, CLAR? Am sa le dedic, candva, o pagina doar lor!!!! (20.06.2007)

***

Am nenumarate motive pentru a-mi respecta pistruii si nu-i inteleg nici in ruptu’ capului pe cei care – inzestrati de la natura cu aceste mici miracole – si-i detesta. Ba, mai mult, isi aplica pe fatza tot felu’ de solutii menite a-i indeparta. Bunaoara am auzit de tot felu’ de chestii: una, inca din copilarie o stiu, este cica metoda castravetilor verzi. Iti aplici pe frunte, pe nas, pe barba sau pe ochi niscaiva felii de castravete si gata, pistruii trec. S-o credeti voi!!!(Candva, am facut parte din breasla celor care voiau cu orice pretz sa scape de pistrui!) O alta solutie ar fi cremele din comert. Sau fonduri de ten si cate alte pudre, farduri si comicarii menite a-i ascunde macar…

Io nu vreau sa scap de pistruii mei!!! Pistruii mei imi aduc in fiecare zi noi si nebanuite bucurii…

Pistruii mei sunt mostenire de familie… (21.07.2007)

***
Unul dintre motivele intemeiate pentru care nu m-as debarasa de pistruii mei nici in ruptu’ capului ar fi acela ca… daca nu ar fi fost ei n-as fi acum, poate, langa omul potrivit. cu alte cuvinte as spune, la omu’ potrivit te duci cu pistruii potriviti!

Dintre toate femeile, d.p.d.v. fizic vorbind, Marian al meu intotdeauna a avut retineri in ceea ce le priveste pe cele roscate si pistruiate… Si in continuare sustine asta…

“Da’ tu esti exceptia. Pistruii tai nu-s deranjanti, pfuai ce de cacacei de musca ti-au aparut pe fatza, da-mi sa pup cerculetzu de pistrui, stai sa vezi ce mi s-a intamplat cand veneam in drum spre casa, mi-a aparut unu’ in fatza cu un afis pe care sa vezi ce scria: JOS PISTRUIATIIIII!!!, da! da! esti roscata si pistruiata si mai esti si-afurisiiiitaaaa, de la pistrui ti se trage!!,nu mai rade c-o-nceput sa-ti sara pistruii, hai, titica, nu mai plange, uite ti se scurg toti pistruii…”

Da’ ce sa zic… si io visam la un blond cu pleata, ochi caprui si tenul alb… (03.07.2007)

***
Desigur, pistruii mi-au adus si neplaceri… Asta nu mi-e frica sa o recunosc, ar insemna sa fiu necinstita cu mine insami.

Imi trec bunaoara prin minte momente penibile si posturi jenante in care m-au pus pistruii mei. De exemplu, copil fiind, n-am scapat de rautatzile colegilor de joaca… Mai mult, tin minte ca acum, pe fetitza aceea super dragalasha care nu a vrut sa se joace cu mine. “De ce?” – a intrebat-o mamica ei, “pentru ca are bube pe fatza”- a venit ca o sageata raspunsul…

Chiar si in prezent pistruii mei sunt motiv de disputa. Cosmeticiana nu stie cum sa-i acopere mai bine cu tot felu’ de creme, farduri si alte porcarii. “Vaaaaiiii, dar cu astia ce ne facem?”, iar astia este pronuntzat cu scarba si oroare. O si aud in gandul ei ” Doamne, bine ca m-ai privilegiat de monstruozitatile astea mici!!!”

Ooooo, daaaaaaa…..astia sunt pistruii mei!!

Pe cuvant marturisesc, nu-mi pot inchipui viata mea, nu ma pot inchipui pe mine insami fara ei… (05.07.2007)

***

“Hihihihihi! Iar te-o napadit pistruii, mai titica!” (21.-5.2008)

ETCETERA