Category Archives: adunate din jurnale

Michi Trichi

Parintii mei. Le spun: habar nu aveti cat va iubesc de mult. Si ei imi raspund: degeaba incerci, nu se compara cu cat te iubim noi pe tine, ai sa vezi si tu… si radem

Parintii mei au fost si sunt sufletul petrecerilor. Sunt atat de frumosi, danseaza frenetic, mai ales tango si rock’n’roll. Si canta, canta mult… Eram prin liceu, era seara si ne plictiseam. Si a venit tata cu o idee, hai sa ne intindem pe covor sa mieunam! Si ne-am intins si-am mieunat si-am ras in hohote. Imi aduc aminte cum, neintelegand de fapt ce se petrece, ii auzeam, seara, chicotind de-acolo, din dormitorul lor, in patul lor. Niciodata n-am intrat in camera lor dupa ce ne spuneau noapte buna. Ne-au invatzat, fara sa ne spuna explicit, ca asa e firesc. In camera lor nu intra nimeni dupa ce se spune noapte buna…

Tata: Imi aduc aminte, intr-o seara a intrat in camera mea. Aveam peretii tapetati cu afise flower-power, beatles, nirvana, freddie mercury si batice colorate. Ascultam o emisiune folk. Era vreo 9 seara. A intrat, s-a uitat pe pereti, a zambit (are un fel de-al lui de-a zambi, melancolic, rasucindu-si intre degete, un capat din mustatza…) si mi-a zis: da, e frumos, ai grija insa sa iei din hippie ceea ce e bun… Si-a iesit. N-am inteles prea multe atunci. Am inteles peste cativa ani, in facultate. Am inteles ca nu am nevoie de surogate pentru a rade. Pentru ca eu rad mult, molipsitor mi se spune…

Mama: Imi aduc aminte, in fiecare dimineatza intra in camera mea. Eram treaza de cele mai multe ori, ma prefaceam insa ca dorm… Avea un fel al ei, doar al ei de a ne trezi dimineatza. Pash, pash, deschidea usa la camera, pash, pash se apropia de pat, pash, pash ma ciupea cu degetele reci, mirosind a ceva bun (mainile mamei mereu miros frumos), de varful nasului si, chicotind de alintaturile mele, imi shoptea: sus, pisica. Si ma pisiceam adorandu-i splendoarea. Cu sora mea, facea la fel. Mama m-a invatzat sa fac diferentza intre ceea ce sunt si ceea ce credeam ca sunt. Ma invatza si acum, ma alinta si se alinta si-mi place sa o alint…

Michi, Trichi, va iubesc, habar nu avetzi cat va iubesc de mult! Shhh, stiu ca degeaba incerc, dar tot nu avetzi habar cat de mult va iubesc!

***

Porni Durerea in aflarea fiului, rapit de un Preafericit. Alearga Durerea, intreaba si cauta: dupa zidul fara de caramizi, sub paturile vagabonzilor fara paturi, in buzunarele cersetorilor fara haine, dar nu, de prea multe ori trecuse pe-acolo…

Durerea isi indreapta ochii inlacrimatzi spre cer si implora: Ia-ti Prefericite, Fericirea inapoi!

Bacau, 1996

Pistrui

Cea mai frumoasa zi
Este suficient ca, mergand ingandurat, intr-un autobuz infect, spre serviciu, la 7.00 dimineatza, sa se intoarca din senin spre tine o copilitza de 3 anishori care sa exclame entuziasmata: “he! si tu ai strui!”, pentru a fi pe tot parcursul zilei fericit…

p.s. : “strui”= pistrui (mai, 2004)

***

Mi se scurge hidos machiaju’ si lasa dare hidoase pe-obraji si incheietura degetului mare e plina de fard si rimel…

IMI IUBESC PISTRUII, CLAR? Am sa le dedic, candva, o pagina doar lor!!!! (20.06.2007)

***

Am nenumarate motive pentru a-mi respecta pistruii si nu-i inteleg nici in ruptu’ capului pe cei care – inzestrati de la natura cu aceste mici miracole – si-i detesta. Ba, mai mult, isi aplica pe fatza tot felu’ de solutii menite a-i indeparta. Bunaoara am auzit de tot felu’ de chestii: una, inca din copilarie o stiu, este cica metoda castravetilor verzi. Iti aplici pe frunte, pe nas, pe barba sau pe ochi niscaiva felii de castravete si gata, pistruii trec. S-o credeti voi!!!(Candva, am facut parte din breasla celor care voiau cu orice pretz sa scape de pistrui!) O alta solutie ar fi cremele din comert. Sau fonduri de ten si cate alte pudre, farduri si comicarii menite a-i ascunde macar…

Io nu vreau sa scap de pistruii mei!!! Pistruii mei imi aduc in fiecare zi noi si nebanuite bucurii…

Pistruii mei sunt mostenire de familie… (21.07.2007)

***
Unul dintre motivele intemeiate pentru care nu m-as debarasa de pistruii mei nici in ruptu’ capului ar fi acela ca… daca nu ar fi fost ei n-as fi acum, poate, langa omul potrivit. cu alte cuvinte as spune, la omu’ potrivit te duci cu pistruii potriviti!

Dintre toate femeile, d.p.d.v. fizic vorbind, Marian al meu intotdeauna a avut retineri in ceea ce le priveste pe cele roscate si pistruiate… Si in continuare sustine asta…

“Da’ tu esti exceptia. Pistruii tai nu-s deranjanti, pfuai ce de cacacei de musca ti-au aparut pe fatza, da-mi sa pup cerculetzu de pistrui, stai sa vezi ce mi s-a intamplat cand veneam in drum spre casa, mi-a aparut unu’ in fatza cu un afis pe care sa vezi ce scria: JOS PISTRUIATIIIII!!!, da! da! esti roscata si pistruiata si mai esti si-afurisiiiitaaaa, de la pistrui ti se trage!!,nu mai rade c-o-nceput sa-ti sara pistruii, hai, titica, nu mai plange, uite ti se scurg toti pistruii…”

Da’ ce sa zic… si io visam la un blond cu pleata, ochi caprui si tenul alb… (03.07.2007)

***
Desigur, pistruii mi-au adus si neplaceri… Asta nu mi-e frica sa o recunosc, ar insemna sa fiu necinstita cu mine insami.

Imi trec bunaoara prin minte momente penibile si posturi jenante in care m-au pus pistruii mei. De exemplu, copil fiind, n-am scapat de rautatzile colegilor de joaca… Mai mult, tin minte ca acum, pe fetitza aceea super dragalasha care nu a vrut sa se joace cu mine. “De ce?” – a intrebat-o mamica ei, “pentru ca are bube pe fatza”- a venit ca o sageata raspunsul…

Chiar si in prezent pistruii mei sunt motiv de disputa. Cosmeticiana nu stie cum sa-i acopere mai bine cu tot felu’ de creme, farduri si alte porcarii. “Vaaaaiiii, dar cu astia ce ne facem?”, iar astia este pronuntzat cu scarba si oroare. O si aud in gandul ei ” Doamne, bine ca m-ai privilegiat de monstruozitatile astea mici!!!”

Ooooo, daaaaaaa…..astia sunt pistruii mei!!

Pe cuvant marturisesc, nu-mi pot inchipui viata mea, nu ma pot inchipui pe mine insami fara ei… (05.07.2007)

***

“Hihihihihi! Iar te-o napadit pistruii, mai titica!” (21.-5.2008)


ETCETERA

Randul meu

Imprastiati-va prin iarba, puhoi de bobi de roua:
maine dimineatza am chef sa-mi lingetzi talpile,
sa imi tzashneasca crengi din mugurii de umeri
si sa imi infloreasca albastre florile de iris…
Maine dimineatza,
voi pleca, precum Pasarea Phoenix,
cu roua-n picioare
si-mi voi scalda degetele in saliva voastra imprastiata-n iarba.
Maine dimineatza,
e randul meu sa redevin copac,
sa redevin suprema voastra incaltzatoare
Maine dimineatza,
am chef sa-mi lingezi talpile,
isteric, sa-mi rad suprematzia!