Category Archives: Castelul verde

În rouă, cărări

Împrăștiați-vă prin iarbă, puhoi de bobi de rouă, să-mi lingeți tălpile dis-de-dimineață, dis-de-dimineață să îmi țâșnească crengi din mugurii de umeri. Dis-de-dimineață, voi pleca, precum Pasărea Phoenix, ”cu roua-n picioare”, e rândul meu sa redevin copac, să redevin suprema voastră încălțătoare. Și mâine dimineață, puhoi de bobi de rouă, tălpile să-mi lingeți, la frunze să m-ajungeți…

From Respiratii

Cântec de algă

From Vama Veche, 1 mai 2014

Și mi-a zis alga, mi-a zis
a cântat fără de rimă
fără rimă eu am scris:

Să nu te miri și nici să râzi și nici să plângi fiindcă într-o zi, ruptă-n sens de prea nisip, nu mă vei găsi.

Și-a cântat alga, a zis
fără rimă! Eu am scris:

În apele mele tulburi, prin apele mele senine, Oceanul l-am găsit, plută pe Ocean, eu, algă, am ațipit.

Și-a zis alga, așa a zis
mi-a cântat și eu am scris:

Dar vai, e atât de strigător la cer și-atâta liniște-n pământ: nu știu să înot! Dar uite, Oceanul l-am găsit și plută sunt, și algă, și-s fir de nisip
și nu știu să înot
și sunt Oceanul tot
.

N-am fost nici balerină

From Muze peste tot

m-am procopsit cu acest zâmbet pe care îl am
pe care îl port
în fața tuturor e(o)rorilor lumii
în clasa a II-a
la școala de grație
zisă și ”de balet”

urma să am primul meu rol
și ultimul
de balerină
un păpușar vestit

cu grație mă învârteam
la repetiții
la școala de balet

degetele strânse
de poante
ce poantă!
nu le mai aveam

mă zămisleam

și-n tot acest cerc
păpușă captivă
în sala cu oglinzi
de împăienjenire nu vedeam

răsunet prin oglinzi
”zâmbește, vaco, zâmbește!”
e tot ce auzeam…

-balerinele adevărate n-au degete la picioare –

În numele fiilor

se aude un refren:

And it’s one, two, threeWhat are we fighting for ?Don’t ask me, I don’t give a damn,Next stop is Vietnam.And it’s five, six, seven,Open up the pearly gates,Well there ain’t no time to wonder why,Whoopee! we’re all gonna die…

În timp ce copiii lor nevăzuți de prea multe cuvinte
și uneori morti
împărtășesc
împart
cântă
și iubesc
prin
un
același joc
lumea-n culori,

propovăduitorii de pace
îi instigă la ură.

From Muze peste tot