Category Archives: La un pahar de rouă – poezii pentru copii

Lumea mare, lumea mică

Venind tocmai de departe,
foarte obosită, foarte,
poposi pe-o rămurică
de cireș, o Rîndunică:

“Uf, uf, uf ce alergătură,
ce zgomot, ce lucrătură
și cît trebuie s-ocolesc
rostul meu să îl găsesc!
Și, of, Doamne, cît de sus
de cu zori, pînă-n apus
eu întruna tre’ să zbor,
an de an sînt călător
peste mări și peste zări,
peste munți, peste cărări,
de ce pentru mine, oare
lumea e atat de mare?!”

La această întrebare,
iritata foarte tare,
o Furnică zgribulită
îi răspunse-ntr-o clipită:

“Hai că ești puțin nedreaptă,
nu-ți mai plînge a ta soartă,
am să-ți spun: la o adică,
nici de jos, lumea nu-i mică!!”

Ghici, ghici cine-i aici?

Sub un fir de păpădie,
o gîzuță aurie
se-întreba care anume
este rostul ei pe lume?

Și, privind în jur, șăgalnic
își spunea: “Cît de amarnic,
eu să stau aici pitită
să nu fiu deloc zărită!
De cîntat, nu știu să cînt,
aș sări, dar n-am avînt…
Oare ce-aș putea să fac
nu cunoașteși nici un leac?

Oare cine-mi poate spune
dacă port și eu un nume,
dacă pot s-ajut cumva
dimprejur pe cineva?!…”

Și-uite așa, plîngînd în șoapte
se făcu din ziuă, noapte
și-n întreaga mea gradină
doar gîzuța mai suspină…

Dar…. Încet! Vedeți cumva
o lumină de-undeva?
Dintr-un fir de papadie
o lumină aurie?

From Desenele mele

Iarba parcă-i din sclipici!!!

Ceee drăăăguț!!!… UN LICURICI!!

La un pahar de rouă

Prinsă-n iarbă, ghemuită,
o Păpușă ciufulită
urmărea cum fiecare
-fluture, omidă, floare-
în oricare ziuă nouă,
în ceșcuța sa de rouă,
povestește vis din noapte
și oricare alte fapte
care-n zilele trecute
fost-au toate petrecute…

From Desenele mele

Azi, la rînd, a fost Furnica
(vorbareață mititica!)
să ne spună o poveste:
“Despre-o Gărgăriță care,
vai! e-ndrăgostită tare
de-un…Bondar, un oarecare

ce stă-ntins, cu burta-n soare
cît de lungă ziulica…
Nu-i de capul lui nimica!”

A cîntat și Greierașul
îmbrăcat în costumașul
special croit de-Omidă
din fir roșu-cărămidă
din mătasea dintr-o dudă
(chiar de plouă, nu se udă!!)

Și, sorbind de prin ceșcuțe
rouă dulce, cafeluțe,
toți din iarbă se simt bine!

Hai, nu vii și tu cu mine?…