Era o dimineață ca aceasta,
iar cerul era o călimară,
la mijloc
răsăritul și noi
ne bălăceam proiecții pe cer
din fluturi de cerneală.
Category Archives: colţul meu de creaţie…
Doamna Toamna
38
Și mai cred că lumea, cu gândul, cu fapta și cuvântul în Iubire se străbate pentru ca ele, gândul, fapta și cuvântul să ajungă acolo unde nimeni și nimic nu te mai poate despărți de ceea ce iubești și de ceea ce ai înțeles (mereu în înțelegere) că ești…
Un(ul) Univers(ul)
Uneori, oricât ai ști că e așa,
pentru că, ți se spune, e LOGIC,
Îndoiala e deasupra corectitudinii unei operații matematice date
ca, de exemplu, 1+1=2.
Iar asta se întâmplă pentru că
nici unu, nici plus, nici unu, nici egal și nici doi
nu au un singur sens,
că dacă ar avea și cineva m-ar putea convinge vreodată de asta,
Îndoiala însăși
ori Uimirea
n-ar avea nici ele decât un singur sens.
Și ca să nu-mi fie rușine – că fost-am învățată de mică rușinea –
pentru îndoiala ori uimirea trezite uneori în mine de un banal exercițiu matematic,
nu o să recunosc niciodată fățiș
asta.
Cum că nu-mi explic, adică,
de ce 1+1=2
chiar dacă știu asta
pentru că, mi s-a spus, e LOGIC.
O mare grabă
Furnici pe o balustradă
Se aflau în mare sfadă:
”Dă-te, soro, la o parte
Trebuie s-ajung departe!”
Zise prima din furnici
”Hai, tulește-o de aici!”
”Ce să zic, ce nesimțită!
Dă-te tu! Și io-s grăbită!
Ești de-a dreptul caraghioasă!”
Spuse a doua, foc nervoasă.
Cea de-a treia, mai departe,
Dădu ambelor dreptate.
Nu se supără defel
Printre ele, cătinel,
Se strecoară fără grabă:
”Fetelor, eu chiar am treabă!”
comple(x)t de judecată
În fața sălii pline
Complet de judecată
Poetul transpira prin poezia sa
În era tehnologizată
în era mult politizată
în era dezumanizată
Poetul transpira
Elevi, studenți, profesori zâmbesc,
se socotesc:
”Nu ne mai condamnați la presiune!
Uitați,
domnule profesor,
studenții mei, uitați,
nu suntem robotizați,
nu suntem încuiați:
venim la Poezie!”
Oameni politici, alegători zâmbesc
și se socotesc:
”Nu ne mai condamnați de nepăsare!
Aleșilor, uitați
Uitați,
alegători,
nu suntem politizați,
nici simpli electori:
venim la Poezie!”
Șefi de instituții, subordonați zâmbesc
și se socotesc:
”Nu ne mai condamnați la șezătoare!
Uite,
șefu’,
uitați,
subordonați,
chiar suntem implicați:
venim la Poezie!”
În fața sălii pline
Poetu-a terminat
Complet de judecată
”Nu-l mai condamnați!
La ordine:
Aplaudați!”.
Psihoterapie:
Trauma
în poezie
s-a identificat
Hei… Dar am un gând
și-o să ți-l spun doar ție:
venind din Poezie,
Poetu-i transpirat.
Ce-a vrut
să-mi spună mie?
Mic tratat despre rădăcină
Și dacă se întâmplă uneori să te trezești dezrădăcinat brusc de încrederea în tot ce te înconjoară, încredere pe care, ironic, ai investit-o asiduu toată viața ta de până în acel moment, și, trezindu-te astfel dezrădăcinat constați că nici măcar nu știi unde și cui ai putea cere un ajutor în caz de nevoie, aceasta ți se întâmplă, probabil, pentru a-ți reaminti că ți-ai neglijat, prin stropi continuu de neîncredere în tine însuți, propriile rădăcini. Și te gândești că-i vremea, chiar dacă e greu și dureros, să începi să lași buruienile rădăcinilor care nu-ți aparțin acolo unde cresc ele, pentru a te putea îngriji de ale tale…
Sensul Prim
M-a fascinat dintotdeauna posibilitatea existenței unui Sens Prim al oricărui cuvânt, al oricărei rostiri. În aceste zile, găsesc că această primordialitate este echivalentă cu infinitul (definindu-l, poate, astfel, de ce nu?), un sens prim al cuvântului/rostirii manifestându-se cu fiecare naștere și cu fiecare moarte.
Peste un timp, din toate aceste motive/căutări, nu m-ar mira ca eu însămi să nu mai înțeleg ce am avut de spus prin cele spuse…
piruete
Uneori
e nevoie de piruete
pentru a redefini
echilibrul
Gând pentru și dincolo de pământ
Că nu pot dracii
rău a face
câtă Iubire și cât Bine
oamenii lui Dumnezeu pot ține…