Category Archives: colţul meu de creaţie…

Ca o balerinã pe patine

Piticul insomniac nu mi-a fãcut nici azi de cap, a dormit nerãsucit, dar a fãcut cum numai el o stie ca atunci când nu-i cu insomnie, adicã noaptea sã treacã vâââj! prin mine, ca o balerinã pe patine. As mai fi dormit un pic!, i-am spus buclucasului pitic. Ei, dar haide, nu te alinta, mi-a zis, ai de cântat, de scris, citit, umblat, o zi întreagã pentru-nfulecat si admirat! Multumesc, pitic, m-ai luminat!

Bunã dimineata, oameni dragi din lumea pe patine, poftã bunã la cafea cu fascinatii si admiratii, sorbind împreunã din ea! ☕🌞

Piticul

Trebuie sã recunosc cã mi-e drag piticul meu insomniac, îsi face de cap nu musai în nopti cu lunã plinã ori cu eclipsã sau mai stiu eu ce alt fenomen, ci numai când i se pare lui cã-i rost de insomnie, iar în noptile acelea, desigur, mi-o coace si mie. Asa se face cã azi-noapte piticul a dormit bustean si se dãdea cu sania pe zãpada care era un ocean de vise aparte nescrise în vreo carte. 🙂

Bunã dimineata, visãtori din lumea întreagã, poftã bunã la cafea si bune povesti de rostuit, sorbind împreunã din ea! ☕

Fara rabat

Fãrã rabat de la Iubire, cu atât mai mult astãzi cã-i miercuri, mijloc de sãptãmânã, Iubirea nu se amânã, cana mea e un ochi imens de cafea, iar privind-o eu asa si ea pe mine, ochi în ochi privirea ne-om tine, vorbim Iubire, cântãm Iubire, ne sorbim din priviri, sãrim din vreo amintire în alte amintiri, dar stai putin, îmi zice, dar stai putin, îi spun, trãirea noastrã e, privindu-ne, aici si acum…

Rime

Bici
Rimeazã cu Aici
Care rimeazã cu Arici
Ariciul, rimã – Pogonici
Cu rima clarã de Beșici
Care rimeazã cu Arnici
Fir de țesut rima Amici,
Of, dar rima lor e Frici
Iar rima pentru Frici e Bici
Care rimeazã cu… Beșici
De țepi uriași de la Arici
Ariciul care-i Pogonici
Cu rima lui, acum, Aici.

Creieru-i pentru pitici.

Zânelor

Zânelor, știți, li s-a spus sã-ți tinã nasul pe sus, darã nu de-nfumurare, ci pentru adulmecare. Ca așa, cu nasul fin, atunci când miros venin, bagheta sã o ridice, din venin sã facã bice, dar nu de lovit mai tare, ci pentru, pe șleau vorbind, anti-venin vaccinare.

Zânelor li s-a mai dat sã nu-și punã voal pe cap, ci, eventual, antene de auzit pe cel de geme, cu-a baghetei putințã, sã-i mai ia din suferințã.

Zânelor li s-a cerut sã nu poatã sta-n șezut, zânele nu au genunchi, doar sclipici prins în mãnunchi. Zânele nu au nici coate, fiindcã ia și te socoate: zânele au aripioare pentru ca mereu sã zboare, unde-i rost de-ncãierare sã presare cu iertare și cu bunã împãcare.

Lacrimi, zânelor n-au dat, li s-a zis cã n-au pãcat.

Dar, de asemenea, e scris: zânele au interzis sã-și spunã mãcar pãrerea despre cele omenești pentru cã nu simt durerea, doar o vãd ca s-o alunge de la cei de îi strãpunge.

Nu-i așa? Zânele par fericite, de-omenești prea ocolite.

Iar pentru cã par așa – și-am încãlecat pe șa! – of si vai, bietelor zâne, oamenii le spun pãgâne, vrãjitoare și nebune…

Ecuatii

Uneori, mi-as dori sa fiu magician, printr-o magie doar sa pot transforma intr-un singur inteles notiunea mea de Univers. E ca atunci cand, in anii de scoala, eram intrebata despre electroni, neuroni, sinapse, integrale, functii, celule, atomi, multimi, ecuatii, demonstratii, metafora, gen literar, teorii, axiome, silogisme, neologisme si tot asa, iar eu, timida, speriata, incurcata raspundeam mecanic, dar Universul meu striga “IUBIRE-i raspunsul, orice m-ati intreba!”…