10 ianuarie 2014
Janis Joplin – To Love Somebody
Cand rutina e intrerupta tam-nesam de putintica febra, punem dragoste cat cuprinde in cafea, e fara prescriptie si nici nu are cum sa dauneze, orice cantitate ai administra. Ziceti voi de nu-i asa!
 |
| From Neverending Praga, aprilie 2011 |
Buna dimineata, oameni dragi din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de iubit nemarginit, sorbind impreuna din ea!
7 ianuarie 2014
Abia de razbate cucurigatul cocosului prin ceata asta, important e ca-l disting totusi, impiedicat prin sunet de roti de masini nevazute.
Cucuriguuuuu – vruuuuuuum, cucuriguuuuuuu- vruuuuum, ia, ca parca se aude si un latrat si chiar si o pisica sta cu noi la sfatul cafelei matinale.
 |
| From Neverending Praga, aprilie 2011 |
BUNA DIMINEATA, oameni buni din lumea mare, si LA MULTI ANI, Ioni si Ioane, pofta buna la cafea si pofta de razbit prin ceata, sorbind impreuna din ea!
Te lepezi de bluză
în ritmic abuz?
 |
| From Bucati de iarna 2014 |
Mă lepăd,
mă lepăd de bluză!
Zăpada ni-i pat
scenă de blues…
În iarna aceea
zăpada era atât de mare
că cizmele au devenit inutile
iar noi ne-am luat tălpile goale la-ntrecere cu neaua
Am ajuns
așa desculți
cu privirile întoarse ale celor cu înțelesul la mansardă
am ajuns noi neînțeleșii
în stația de autobuz
 |
| From Bucati de iarna 2014 |
Tic-tac băteau inimile noastre
tic-tac zvâcneau tălpile noastre
Eram Jim Morrisoni
eram fericiți
Tic-tac, tic-tac
Autobuzul n-a întârziat…
I-am zis în versuri albe într-o zi
când nu eram prea mari, dar nici prea copii,
așa i-am zis,
pe sens interzis:
Când sunt indiscretă port ciorapii verzi.
Da, da, mi-a zis
– şi el pe sens interzis –
În ciorapii verzi
niciodată să nu crezi!
 |
| From Omul si albina sa, Bacau, ArtistNe(s)t 2013 |
Am râs în hohot,
ne-am dat verighete,
de sens ne-am dezis.
Ne asortăm cu anii,
– găsim că e ”funny!”-
ne asortăm de-atunci
lipsiţi total de sensuri,
ciorapii mei verzi,
tricoul lui în dungi.
N-ai înțeles nimic,
eu nu sunt poet
ca să fiu poet
ar trebui să am poezia la mine
 |
| From Diverse |
dar nu, ea nu e la mine
nu e a mea
poezia zace în tine
iar eu, toată a ta
mă-nfrupt,
o ronțăi
ca pe-o ciocolată
azi o bucată
mâine o bucată
din tine
din ea
amară și dulce
și neagră
ciocolatâ
poezia-i la tine
ciudat, nu-i așa?
Gâze ies de prin livadă,
oamenii-s buluc în stradă
să îl vadă, să-l admire:
e frumos precum un mire,
iar zăpada e crăiasă,
fulgi de nea sunt dansatori,
saltă-n tumbe printre nori!
Fericiți, copii de-a dura
strigă-n cor: E iarnă, ura!
 |
| From Desenele mele |
vol. La un pahar de rouă, 2013
Și se făcea că-i savurăm
încolăciți de patimi
impudic, pe balcon
îi savuram frenetic
pe Nick, pe Jim, pe John.
Să ”break on through”, mi-ai zis,
– ”Imagine”, te-am aprins -,
să ”let love in”
și-o sticlă de vin!
Fumăm?
Eram amândoi
țigări rulate, aprinse de foi.
Să nu te mire, mi-ai zis
– Să nu mă mire, te-ai prins! –
dar o să vină o zi
când de atâta fumat,
sătui de rulat,
în miri ne-om trezi.
Să ”let love in”
să ”break on through”
și-o sticlă de vin,
”imagine” și-un pat
Nu ne mai miră.
Așa s-a-ntâmplat…
În cercul viciat de poeți,
printre poeți,
se dădea poezia de-a dura
cu sensul de pereți.
Eu ascultam Nick Cave și nu vedeam
și nu simțeam
decât atât
în poezie, de-a dura,
vicii unite în strigăt mut.
Lăsați-mă să ies
eu nu sunt poet,
am vicii doar
și poze cu Nick pe tapet!
E-n tumbe poezia,
cercul s-a-nchis.
“Do you love me?”
“I do, dear, I do”, mi-a zis…
 |
| From Desenele mele |
Zânuțe mii, de-i ziua bună,
te cuprind noaptea de mână,
te sărută pe năsuc
și-apoi, vesele, se duc
în povești să se renască,
vise noi să-ţi împletească.
Mădălina ROTARU, vol. La un pahar de rouă