Category Archives: vizita la muze

Deasupra turmelor

From Muze peste tot

De-atâtea numărători de oi, am învățat să păstoresc nopțile mele albe, nopțile mele grele de atâtea turme de oi câte gândurile mele.

Azi noapte, după păstorit, în ora în care am adormit, pe Cer albastru-senin se făcea că de pe un acoperiș pe altul am sărit. Cu teamă m-am aruncat, până când, până când spatele, simțit-am, mi s-a încordat și-n tumbe, râzând liniștitor, în înalt m-am purtat.

Ce liniște în oile mele, ce albe, ce blânde, frumoase!
Și uite, uite, am învățat să zbor ca între ele, în ziuă, să mă cobor ușor…

Porți

From Muze peste tot

Și într-o noapte mi-a zis
când eu eram între îndoială și vis

Am construit în mine o poartă deschisă
pentru cei ce vor să intre (dacă iubire poartă),
pentru cei ce vor, uneori, să iasă
și să se întoarcă.

Și-am mai făcut o poartă
pentru ca toți cei care,
intrați fără iubire în mine,
după ce mă vor fi hălăduit
și mă vor fi hulit și neiubit
să poată ieși
în credința că poarta mea
nicicând
nu se trântește la plecare,
poarta aceasta-i numită iertare…

Cântec de algă

From Vama Veche, 1 mai 2014

Și mi-a zis alga, mi-a zis
a cântat fără de rimă
fără rimă eu am scris:

Să nu te miri și nici să râzi și nici să plângi fiindcă într-o zi, ruptă-n sens de prea nisip, nu mă vei găsi.

Și-a cântat alga, a zis
fără rimă! Eu am scris:

În apele mele tulburi, prin apele mele senine, Oceanul l-am găsit, plută pe Ocean, eu, algă, am ațipit.

Și-a zis alga, așa a zis
mi-a cântat și eu am scris:

Dar vai, e atât de strigător la cer și-atâta liniște-n pământ: nu știu să înot! Dar uite, Oceanul l-am găsit și plută sunt, și algă, și-s fir de nisip
și nu știu să înot
și sunt Oceanul tot
.

Ce nume poartă strada ta?

Și dacă drumul are vreun sens, ce sens îți dă el, ție, trecătorule? Că, de bună seamă(?), drumurile se aștern pentru a duce pe fiecare la o proprie destinație. Iar pentru a-și atinge destinațiile, unii străbat drumurile, alții le calcă în picioare…
Ce nume poartă strada ta?

From Muze peste tot

Sub pături

From Respiratii

Iar e toamnă în livadă,
Frunzele se țes grămadă
Ca sub pături să se amuze,
Peste iarnă, mii de gâze.

Pregătite-s toate, toate
De iernat. Au și bucate,
Au și haine colorate,
Greierul e închiriat
Pentru dans, pentru cântat.

”Calcă, dar, acuma blând
Peste frunzele-n pământ:
Suntem noi, gâze, sub pături
Te rugăm să nu ne mături!
Și de-i vrea, și de-i mai trece
Hai cu noi și te petrece!”

N-am fost nici balerină

From Muze peste tot

m-am procopsit cu acest zâmbet pe care îl am
pe care îl port
în fața tuturor e(o)rorilor lumii
în clasa a II-a
la școala de grație
zisă și ”de balet”

urma să am primul meu rol
și ultimul
de balerină
un păpușar vestit

cu grație mă învârteam
la repetiții
la școala de balet

degetele strânse
de poante
ce poantă!
nu le mai aveam

mă zămisleam

și-n tot acest cerc
păpușă captivă
în sala cu oglinzi
de împăienjenire nu vedeam

răsunet prin oglinzi
”zâmbește, vaco, zâmbește!”
e tot ce auzeam…

-balerinele adevărate n-au degete la picioare –