Ca după atunci când, abia renăscut, știi că nu (mai) aparții acestui timp, acestei lumi gata bolnave de război, de ură și minciună. Asculți, privești (in)conștient (in)conștientul – joc de paranteze –
și știi(?) că doar(e!) ție-ți aparții…
 |
| From Muze peste tot |
se aude un refren:
În timp ce copiii lor nevăzuți de prea multe cuvinte
și uneori morti
împărtășesc
împart
cântă
și iubesc
prin
un
același joc
lumea-n culori,
propovăduitorii de pace
îi instigă la ură.
 |
| From Muze peste tot |
 |
| From Muze peste tot |
Carte-n cărți de joc de-aș fi
Ție mi te-aș împărți
Jocul de-ai amesteca
Aș rămâne cartea ta.
se întind spre răsărit
antene de fluturi risipiți
în nisip
istoviți
de prea multe zboruri în plute împletite din alge…
 |
| From Muze peste tot |
 |
| From Muze peste tot |
boluri pline cu fluturi
fluturi cu aripi crocante
cu antene întinse
iubiri nepretinse
zorii mi-s tartă cu fluturi
gând si simțire
la prânz, o supă de fluturi
și fluturi la cină
te-nghit și pe tine
cu vină
din aripi, de mine
te lepezi, te scuturi
noi, oamenii fluturi
oamenii vii,
trupuri înfrânte
de-neîntîmplate, mărunte,
orgii
Da, din cântec mă trag și mi se trag toate,
dependența mi-e răsărit,
sevrajul – apus,
între unul și altul
mă am de parcurs.
Fără bilet..
 |
| From Muze peste tot |
mi-s algă
mi-e sare
sete de mare
 |
| From Muze peste tot |
Cu mintile haihui pe cerul cu pistrui
Dacă orele unei zile ar fi definite ca destinații,
în dimineți m-aș muta.
În fiecare seară
cu bagajele după mine
aș lua bilet pentru aceeași destinație
 |
| From Muze peste tot |
un bilet spre dimineață, vă rog!
Și oricât de mare ar putea uneori fi distanța de la apus la răsărit
– că distanța de la apus la răsărit nu e niciodată aceeași –
cu înverșunare aș parcurge-o.
Odată ajunsă
aș trimite poștașul
în fiecare dimineață
la tine
c-o stare de suflet.
Era o noapte ca aceasta
iar cerul era o turma de elefanți.
La mijloc
luna și noi nu ne mai găseam
de urmă prin turmă…
 |
| From Muze peste tot |