| From Muze peste tot |
Dacă ar fi să dau un nume – mi s-a năzărit – dimineților mele, acela ar fi îngăduiri. Îmbrățișări e numele de mi-l poartă zilele, iar nopților mele le-aș spune trezii.
Îngăduire, îmbrățișare, trezie. Iubire.
| From Muze peste tot |
Dacă ar fi să dau un nume – mi s-a năzărit – dimineților mele, acela ar fi îngăduiri. Îmbrățișări e numele de mi-l poartă zilele, iar nopților mele le-aș spune trezii.
Îngăduire, îmbrățișare, trezie. Iubire.
E pauză azi
m-am luat la condei cu norii
din zori i-am pictat
și ei s-au ciocnit
și-apoi s-au spart
cu vântul ca gândul
s-au jucat
la tine gândul mi-au purtat
te-am încondeiat
![]() |
| From Muze peste tot |
| From Muze peste tot |
Și ai un gând ca o revelație și te sperie, cumva, gândul că gândul tău ar putea fi unic, asculți apoi pe cineva, îți mai amintești și de altcineva care a gândit gândul tău și l-a mai și scris de când lumea și pământul și-ți amintești că, chiar și gândul acesta că ți-a scris cineva cu mult înainte gândul nu e unic, că a mai fost împărtășit de cineva și tot așa…
Și te liniștești brusc, cuprins de liniștea nesingurătății.
Mă gândesc că miracolele n-ar putea genera miracole decât dacă, precum zâmbetele, au o preexistență a lor.
10 martie 2015
![]() |
| From Desenele mele |
Muzele și muzii au o anumită mândrie a lor, iar pentru a le înțelege atitudinea, mai cu seamă în primăveri, privește crengile copacilor întâlniți în drumul tău spre oriunde, fie el numit și drum rutină. Ai să vezi muzele și muzii plesnind de mândrie sub formă de muguri si flori.
Și te izbește așa, în câte o zi, tu aflat într-o cafenea sau poate chiar în mijlocul străzii ori la serviciu, un dor nebun de poeții tăi, ăia pe care i-ai descoperit în vreo carte citită pe furiș, în liceu, pe sub bancă, la orele de mate. Și-ți mărturisești dorul și afli că dorul tău e și dorul celuilalt și-atunci, atunci – fericit că ai înțeles că suntem premise și consecințe, uneori, ale aceluiași dor – aștepți cu nerăbdare să-ți termini ceea ce aveai de făcut pentru a o lua în pasul ștrengarului către casă unde, cu emoție, îți regăsești, prin rafturile bibliotecii, poetul…
FOTO: Adrian MONORANU
În mintea mea – care e un trotuar de anotimp desfrunzit – s-au întâlnit, chiar ACUM s-au întâlnit (spăl vase), făptura aceea căreia, în loc de vorbe, îi ies din gură fluturi cu făptura aceea căreia, în loc de vorbe,
îi ies pe gură baloane de săpun.
S-au zămislit, în dans, fluturi de iarnă. Pare-se că peste noapte, când noi, oamenii obișnuiți aveam de-a face cu somnul, muzele și muzii au fost în mare ospăț cu bucate din inimile noastre preparate. Mă întreb, rumegând încă la a ta, cine digeră, chiar acum, inima mea cu tot ce e-n ea?
![]() |
| From Diverse |
![]() |
| From Desenele mele |
fluturi în galop
fluturi cu copite
între stomac și piept
forme și fonduri
în permutări infinite
de abia respirați
simultan transpirați
iubiri (ne)bănuite
nu vă cenzurați
A fost odată o făptură care uneori înghițea atâta iubire că atunci când voia să spună ceva, din gură îi ieșeau în loc de vorbe, fluturi. Și pentru că nimeni nu știa cum o cheamă, unii i-au spus anotimp, dar cei mai mulți i-au spus, simplu, MUZĂ.
![]() |
| From Desenele mele |