Dorul nu sta in loc…

Nu-i asa ca e frumos sa-ti fie dor?

…simti nevoia de un exercitiu cu “a fost odata…” ai sa fii uimit sa afli ca exista un loc in care “a fost odata…” este posibil. Un loc in care, printre trandafiri infloriti, cupe rosii de crini, parfum de mana maicii domnului, zumzait de gaze si umbra de visini, sunt croite alei pe care au ramas parca, inscrise urmele pasilor discreti ai vreunei domnitze cu crinolina si umbrelutza din dantela. La bratz, evident, cu-n tanar crai, desprins si el tot din “a fost odata…”.

Poti incerca mai mult, sa adaugi inca o necunoscuta exercitiului tau, sa-ti lasi talpile de izbeliste prin firele de iarba, sa-nchizi ochii, sa tragi adanc aer in piept si sa te trezesti brusc intr-o poveste cu “au fost odata…” niste pitici si zane bune…

Sau poti pur si simplu, in afara unui “a fost odata…” sa-ti pregatesti un cantec de “diminetzi cu ferestre deschise” in prag de seara sau sa ingani “de-ar fi sa vii”, “prieten drag”, sa-ti amintesti cum, “cu hohot din genuni, vorbeste marea”, sa-ti strigi launtric “sunt vinovat, tu n-ai nici o vina”, gandindu-te la “maria, fata cu zambet de foc”. Si sa razi zgomotos de niste calcule matematice ciudate, paguboase chiar, fara intentie insa, dupa ce-ai savurat o mancare buna, servita de un chelner shugubatz.

Oricum ai vrea sa fie exercitiul tau, el are sanse mari de reusita, au spus-o deja fara pic de filtru, contraSensului, si altii 😀 Casa Porto!

rasfoind aiurea paginile internetului am gasit pe ici pe colo numele catorva colegi de facultate. dragii mei prieteni cu care am plans si-am ras si-am mancat din aceeasi farfurie, cu care am chiulit si cu care acum mai comunic printr-un mesaj in miez de noapte, din cand, in cand, la cate o betie: “pana la lacrimi mada, dada, gilu’, sa nu uitam sa iubim trandafirii…”. sunt oameni care-mi dau puterea sa-mi tin fruntea sus, cu care, desi nu vorbesc prea des, voi ramane prietena mereu. sunt oameni pentru care, recunosc, nutresc o usoara invidie. au avut curajul sa iasa din anonimat, sa demonstreze ca nu le este rusine nici de locul din care provin -fie el un sat “uitat” din Bucovina, sau mult batjocoritul Vaslui, nici de a arata ca au ceva de spus si culmea, o spun chiar bine.
eu am ramas aici, in orashul meu, timida si naiva.

iulian, victor, nicu, gilu, dada, simona, edi, ovidiu, paul, andrei… ne vedem la boema, da? sa mai invatzam un pic sa iubim trandafirii…

Ok, muzica imi exprima atat de bine starile incat, orice incercare de a mi le defini eu insami imi apare puerila, lipsita de sens si de vlaga… Si chiar este.

LIQUIDO Narcotic
Vezi mai multe video din Muzica »

Someone told me long ago there’s a calm before the storm,
I know! it’s been comin’ for some time.
When its over, so they say, it will rain a sunny day,
I know, shinin’ down like water.

I want to know, have you ever seen the rain?
I want to know, have you ever seen the rain
Comin down on a sunny day?

Yesterday, and days before, sun is cold and rain is hard,
I know, been that way for all my time.
’til forever, on it goes through the circle, fast and slow,
I know, it cant stop, I wonder.

Se intimpla sa te trezesti fredonand o melodie anume care sa te urmareasca apoi, toata ziua? In plus, cand aprinzi aparatul sa constati cu stupoare ca melodia te intampina? yeah, right! mie mi se intampla uneori…