Category Archives: oaza de (in)cultură

citta

la radio
urale si spume de ura si dispret si
minciuni
baloase prelingandu-se in minti in sange
muzica pentru cei-ce-n-au-nume-nici-chip-pe-care-nimeni-nu-i
iubeste-si-loc-nu-au-sa-si-odihneasca-trupul-si sufletul-li-e-amarat

si calatoresc
cu submarinul galben
al anilor 60
dupa salata verde din paradisul hippyot incercuit
cu sarma ghimpata

pe dealul din fata
a iesit luna dintre scaieti si face mascari
cu texte pline de ofuri si ahuri si scarliontzi ai poetilor
de antartz
gravizi de intelect oparitzi de sudoarea divina
a
inspiratiei
scamatori de doi bani ai esentelor tari

dar EA
dindaratul tuturor celor ce sunt si vor fi
ranjeste da cu tifla
puieste
in hohote
ametzita de rachiu si medicamente
numai fetushi cu litere stacojii sapate pe frunte
face echilibristica pe buza cestii de cafea strecoara venin in priviri
isi fardeaza fesele pentru sarutul din urma
da telefoane pe celalalt taram
musca dragastos chiar din inima ti se-incolaceste pe degetul mic

ei da
n-am avut o viatza rose-bonbon – spune – si acum
imi sarbatoresc triumful

ei da
n-am crezut ca o sa iubesc
o fata
care mananca acadele in timp ce face dragoste
n-am crezut
ca o sa-l urmez pana in panzele albe pe baietzandrul
posedat
de himera poeziei –

si el imi face semn sa-l urmez

II

si noaptea s-a prabusit ca un sac de cartofi
in parcul Carol
laolalta cu poemele languroase cu butelca lui Francois
supta
cu doagele mintzilor sarite

si te gandesti
ca randurile astea vor prinde in latz
catziva cititori nevrozati
care vor hotari sa urce la cer – scuipand spre stelele indiferente –

din urechea paroasa a radioului
navalesc de-a valma
urale si spume stralucind de ura si dispretz ambiguu
RHYTHM OF MAY HEART
fosnetul frunzelor din padurea adormita geamatul

Undeva, la inceputul anului 2001, pe pagina 97 a unui volum de versuri, un poet semna, de-a curmezisul literelor de tipar: “Domnisoarei Madalina, aceasta poezie scrisa sub cerul de catran al sfirsitului de secol 20. Cu dragoste, Ion Tudor Iovian”. Mi-am amintit astazi, ascultand Rhythm of my heart, de micul cadou si mi-am gasit ragazul sa ma bucur din nou, un pic, de el.

Ion Tudor Iovian, Pagini alese – Doar o infiorare intre cuvinte, Editura Plumb, Bacau, 2001

La pescuit…

Probabil ca e nevoie de o anumita stare sau poate ca e nevoie de ceva mai mult, de.. sa fi trecut bunaoara, prin anumite locuri sau sa fii pasionat de anumite genuri de muzica, de anumite versuri, sa fii interesat de caractere si tipuri de comportamente, pentru a savura aceasta carte. E ultima scriitura care m-a fascinat, La pescuit de pastravi in America, semnatar Richard Brautigan. Recunosc, am luat-o de la oferte, un autor total necunoscut mie, cu un titlu insa care m-a atras – nu mi-am putut abtine zambetul de satisfactie cand mi s-a confirmat, printr-un comentariu de pe coperta a doua, ca e o scriitura hippie – si m-a atras, in mod evident, si pretzul. Stiam ca o sa-mi placa, stiam ca o voi savura dintr-o suflare, banuind ca pana la toata urma s-ar putea sa fie o aiureala, texte “fara inteles” in care – am descoperit, citind-o – “La pescuit de pastravi in America” e in acelasi timp loc, om, senzatie, sentiment, mesaj si antimesaj. “O abureala” poate ar spune unii, o improscare de cuvinte, o chestie alandala. Asa o fi. Dar m-am regasit atat de bine in “alandalul” acela incat… A! Cartea a fost de multe edituri refuzata. Unul din motive: nu e o carte nici despre pescuit, nici despre pastravi! Imi permit sa spun ca, “La pescuit de pastravi in America” e doar traire, unul din multele moduri de a fi.

Dar n-am fost niciodata buna la recenzii!

Gandacelul. De Elena Farago

-De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Nichita

Iar nu mai suntem noi inshine,
nu mai shtim de unde incepem si unde
ne sfarshim, in spatziul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existand din noi, anume,
numai jumatatzile-n mishcare
cele intoarse spre lume.
Iar se concentreaza totul numai in ochi,
numai in sprancene, numai in barbie,
numai in bratzul intins si atat,
restul incetand sa mai fie.
Iar suntem inscrishi intr-un cerc,
si nu mai shtim de unde incepem shi unde
ne sfarshim, in spatziul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.

Recomandare

Am reusit sa ma prost dispun cumplit, urmarind in seara aceasta o asa-zis dezbatere jurnalistica la o televiziune locala, pe tema candidatilor nostri… Si sunt atat mahnita ca n-am sa povestesc, am sa fac totul ca pana maine, sa uit.

In alta ordine de idei, va recomand cu caldura o cartzulie pe care am citit-o mai demult si careia nu am de gand sa-i fac o recenzie. E scrisa de Eve Ensler si se numeste Monologurile vaginului.
Putin socanta, putin hilara, mult mai mult insa, trista!

Primavara, peste noapte!

Incepind de simbata, 22 martie, este, oficial, primavara. Sau, cum spun specialistii, a inceput primavara astrologica.

Ziua de vineri a fost egala cu noaptea dinspre simbata. “A fost echinoctiul de primavara si, incepind de astazi, fiecare zi este mai «voinica» decit noaptea, adica va fi din ce in ce mai lunga. Totul va dura pina la solstitiul de vara, din 21 iunie, cind ne vom bucura de cea mai lunga zi din an” a explicat seful Serviciului Regional de Prognoza Vremii Bacau, Gheorghe Canache. Potrivit acestuia, primavara isi va intra in drepturi chiar din acest week-end, cind vom avea parte de temperaturi de 18-20 de grade Celsius in cursul amiezelor. http://www.ziaruldebacau.ro/index.php?articol=28236

Cu alte cuvinte, mereu Toparceanu:

Dupa-atata frig si ceatza

Iar s-arata soarele.

De-acum nu ne mai ingheata

Nasul si picioarele!

Cu narcisi, cu crini, cu lotusi,

Timpul cald s-apropie.

Primavara asta totusi

Nu-i decat o copie.

Sub cerdac, pe laurusca,

Cum trecura Babele,

A iesit un pui de musca

Sa-si usuce labele.

Pasarile migratoare

Se re-ntorc din tropice.

Gazele depun la soare

Oua microscopice.

Toata lumea din ograda

Canta fara pauza.

Doi cocosi se iau la sfada

Nu stiu din ce cauza.

Un curcan sta sus, pe-o barna,

Nu vrea sa se bucure.

Motzul rosu ii atarna

Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, batranul, n-are

Cu ce roade oasele.

Ca de cand cu postul mare,

Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru cate-a tras, sarmanul,

Cui sa ceara daune?…

Drept sub nasul lui, motanul

A venit sa miaune.

Dar acum l-a prins potaia

Si-a-nceput sa-l scuture…

Peste toata harmalaia

Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alaturi salta

Doua fete vesele…

Zau ca-mi vine sa-mi las balta

Toate interesele!

http://uk.youtube.com/watch?v=5B67QC91qBE