Și sunt dimineți de toamnă- ca acestea – în care nu că n-aș avea vreun gând de împărtășit cu treziții, dar în care mai presus de gândul – de bună seamă frumos – pe care l-aș împărtăși cu ei, e simțirea, parcă, respirației tuturor netrezitelor încă, ne- și cuvântătoare de pretutindeni.
From Desenele mele |
Să ascult iarba, să înghiontesc, prin pași, ghinde și castane, să mă pitulez în boabe de struguri, să zic ”somn bun, dragă știrbă lună!”, ”bună dimineața, soare!”.