oarecum,
oare cum ar fi să îmi cunosc poetul
visa şi ea, adolescentă oarecare pe atunci,
în timp ce din condei îşi mâzgâlea în foi caietul…
prea mare-i distanţa,
poetul nu-i de-atins!
acum,
ea e cea mare
şi ca la fiecare
de seama ei
distanţele s-au stins.
şi-a întâlnit poetul,
poetu-i de atins.
 |
| From Neverending Praga, aprilie 2011 |
poetul meu,
ţi-aş spune aşa,
că mi-ai schimbat sensul de mers
şi ritmul mi-ai schimbat şi rima
nu le mai ştiu a pune-n vers
şi nu mai am foi în caiet
tot încercând să mi te scriu.
dar n-am să-ţi spun toate-acestea
poetul meu, e prea târziu.
vezi tu, sunt mult prea mare acum,
distanţa-i mult prea mică
iar tu,
iar tu, poetul meu,
eşti viu!
“Vizita la muze“, Mădălina ROTARU, Bacău