Tocmai m-am întors de la poștă. Am trimis bunicilor mei felicitări cu mărțișoare.

Am scris de mînă gîndurile mele către ei, le-am pus frumos în plicuri, am lins marginile pentru a le închide bine, am dat fuga la oficiu, am luat trei timbre, le-am lins și pe acestea pentru a le lipi bine pe plicuri și le-am dat drumul în cutia de afară… În drum spre casă, m-am lăsat pradă unui val imens de fericire.

Nu am mai trimis felicitări de cîțiva ani!

Nu tradițiile mor, noi le omorîm. A și încă ceva, o urare din inimă însoțită, eventual, de un sărut pe obraz sau/și o îmbrățișare caldă nu costă bani. Pentru că este neprețuită…

Să vă fie, deci, de primăvară! Una cît mai veselă, însorită și parfumată! 🙂