E incredibil,
totuși,
de câtă încăpățânare dau dovadă
unele muze
în acele dimineți
 |
| From Desenele mele |
nu vor să se trezească și pace,
sunt de-a dreptul caraghioase
cum se sucesc ele de pe-o parte pe alta
prin flori,
prin stele,
prin ramuri de pruni și soc și corcoduși,
în pietre, în aer,
peste tot
că muzele sunt peste tot
chiar încăpățânate
și se văicăresc
și-mi strigă
”mai lasă-ne puțiiiin
puțiiiin de tot!”
Bine, fie, vă las!
Sssst!
Muzele mele dorm,
nu vor să se trezească,
și parcă nu mi-e să le spun
hei, hai, muze, sus, e bună dimineață!
În iarbă,
furnici prepară
din ghinde verzi
dulceață.
La ce vor fi visând muzele, nebunele
și cine
și ce le inspiră?
Furnici,
de-atâtea ghinde verzi,
în iarbă, rouă transpiră.
 |
| From Desenele mele |
11 ianuarie
Vi se întâmplă și vouă, sunt absolut convinsă -iar asta mă face să răsuflu ușurată că nu e vorba despre vreo problemă reală a mea personala, ci doar de un moment anapoda – să aveți blocaje de gânduri, așa este? Am deschis fereastra chiar, să-mi trezesc simțurile, dar nu, sunt în continuare amorțită și ocolită de muze.
 |
| From Desenele mele |
Or fi dormind și ele, muzele, la ora asta, na, în plus e destul de frig așa că nu pot decât sa le urez să se odihnească bine, să mai lenevească un pic la căldurică, pentru că și ele dacă se trezesc tot amorțite atunci chiar că n-am făcut nici o treabă!
Cafeaua de azi e marcată de inspirație, îmi permit să concluzionez, chiar dacă prin însăși absența ei! :))
Emeric Imre – Ramuri de lumină
BUNA DIMINEAȚA, poftă bună la cafea și poftă de trezit muze, sorbind împreună din ea! 🙂