Tot eu!

”Cînd te văd cu cîtă poftă tragi din țigara aia, mai că-mi vine să-mi aprind una!” – mi s-a spus, nu de puține ori, de către unii care, în viața lor, nu și-au aprins, vreodată, o țigară. Iar eu, încercînd să-mi ascund jena, dezlănțuiam, prin rotocoalele de fum, hohote de rîs.

Am treizeci de ani. Jumătate fără un an din viața mea de pînă acum mi-am petrecut-o fumînd. De necaz, de bucurie, de emoție, de nervi, de trează, de amețită, de iubire, de ură, de extaz, de scîrbă, de interes sau de lehamite, de plictiseală sau de prea multă activitate, de succes sau de eșec, de bogăție sau de sărăcie, de foame sau de sațietate, mi-am petrecut aproape jumătate din viața mea de pînă acum, cu țigara aprinsă.

Dacă n-ai drame, ți le inventezi pentru ca flacăra paiului de chibrit, arsura aceea care ți se apropie tot mai repede de buze, gustul acela amar și fumul acela grațios sau nu, să-ți ofere senzația de senzație de rezolvare a acestor drame. Dacă ești fericit, îți savurezi momentul, alegînd, mai presus de toate , să-ți împărtășești trăirea, cu țigara aprinsă. Degeaba îți sînt prietenii alături, degeaba se bucură împreună cu tine. Dacă n-ai țigara aprinsă, trăirea nu e autentică. Timp de paisprezece ani, aș putea fi determinată să cred, mi-am trădat prietenii, familia și pe mine însămi, cu țigara și am fost trădată!

Aproape că-mi vine să spun, uitîndu-mă în urmă acum, că m-am născut fumînd. Că, țigara e parte din mine, că sînt parte din ea, că am venit pe lume arzînd împreună, fumegînd împreună, duhnind împreună.

r7

Și totuși…

În toți acești ani, am fost eu însămi, nu am mințit pe nimeni, nu m-am mințit pe mine si nimeni nu m-a trădat în vreun fel. Toți acești ani, în care eu am fost totuna cu țigara mea, n-ar fi fost altfel decît au fost, dacă nu eram totuna cu țigara mea. Dramele mele, reale sau inventate, ar fi fost aceleași, momentele de glorie, trăirile și simțirile față de cei din jur și de mine la fel de intens m-ar fi dominat, iar timpul, timpul ar fi trecut la fel de repede sau de anevoios și la fel de drepte pe cît de nedrepte mi s-ar fi părut toate lucrurile, stările, faptele și încercările prin care am trecut… Aș fi fost, pe scurt, aceeași, adică tot eu!

Și atunci mă întreb acum, țigara… la ce bun?

M-am lăsat de fumat. Mi-e greu, fizic vorbind, să știți, dar sînt fericită. Sînt fericită pentru că, ciudat?!, la fel de mult îmi iubesc soțul, la fel de mult îmi ador familia, la fel de minunați îmi văd colegii, la fel de prieteni prietenii, la fel frumoși îmi apar oamenii și la fel de urîți. La fel de mult îmi place să merg pe jos, la fel de îndrăgostită sînt de Bob Dylan și Janis Joplin, la fel de zgomotos și cu poftă rîd, la fel de pătimaș mă smiorcăi… Pentru prima dată însă, conștientizez, cu adevărat, toate acestea.

De aceea, pentru prima dată, lăsatul țigării nu mi se mai pare o povară… Și, da, cafeaua e la fel de delicioasă! 😀

Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care mă ajutați să trec peste perioada de ”greu fizic”, mai ușor! Love you! 😀

the beatles-with a little help of my friends
Asculta mai multe audio Muzica

26 thoughts on “Tot eu!”

  1. Vacutzo, multumesc enorm. Imi imaginez ca iti este bine!! :-* Starea ta zilnica, asa cum ti-o citesc din postarile tale, o confirma!! :-*

    Soro, love you!

  2. Macar de dragul acestui text si tot n-ar trebui sa revii la vechile obiceiuri. 🙂 Dar cred pina si eu, care am mai asistat la “divorturi” ale tale de tigara, ca de data asta s-a intimplat ceva cu tine. Si, confirm, risul tau e acelasi ca inainte si energia ta si tot ce esti tu. Eu cred ca ai reusit. Si sint mindra de tine.

  3. Da, Lala, si eu cred ca de data aceasta, chiar am reusit. Iti multumesc pentru asta, pentru faptul ca ma sustii si ca ma intelegi! :-* :-*

  4. cafeaua e delicioasa prin definitie, restu sunt doar aditivi(tigara, coniacu, ciocolata sau frisca)
    felicitari pt vointa si putere!

  5. Felicitari!!!!!! Tot ce ai spus e adevarat. Eu m-am lasat de un an si sapte luni… si chiar nu “sufar” ca nu mai fumez. Tine-o tot asa. Pupici!

  6. Felicitari ! O mare realizare pentru sanatatea ta ! Ti-o spune unul care a fumat cam o tigara si jumatate in 33 de ani si nu a simtit nevoia de mai mult…

  7. Wow. Felicitari. O persoana apropiata se afla in aceeasi situatie, insa nu prea se poate impaca cu ideea aceasta. Simte nevoia de a fuma, abia se abtine. Tare imi e ca se reapuca. Culmea este ca vazand-o atat de dependenta de o tigara mi-am promis ca niciodata nu am sa incerc aceasta. Nu vreau niciodata sa ma simt prinsa in capcana, sa nu mai functionez bine din cauza unui astfel de lucru.

  8. @Ramonik, uite ca habar n-am avut!!! Ce bine ca ti-e bine, ce bine ca si mie mi-e bine!!! Pupiceeeeei :-* :-*

    @Codrin, multumesc mult pentru sustinere. Am sa-ti spun un secret totusi, sanatatea sau banii nu sunt argumente suficiente pentru un fumator, pentru a se lasa de fumat 😉 Stim cu totii ca tutunul dauneaza grav sanatatii si buzunarului!! 😀 Nu stiu, e nevoie de altceva, si-mi place sa cred ca tocmai am gasit acel altceva care sa ma faca sa nu sufar (cum spunea si Ramonik) de lipsa nicotinei 😉 Esti fericit ca organismul tau nu a acceptat mai mult de o tigara jumatate. Sunt fericita insa, si eu, ca al meu a fost mai slab, adica, nu regret ca-n toti acesti ani am fost fumatoare 😀

    @Sorina, iti admir atitudinea. Sunt convinsa ca vei reusi sa fii alaturi de persoana aceea draga tie si ca, spre deosebire de tigara, tu ii vei fi un prieten adevarat 😉

  9. Multumesc, Gaby!! Voi reusi!! Vorba aia, daca am reusit eu sa nu fumez in stage… reusesc sigur si-n circumstante mai putin agravante :)))

  10. Bravo riverel!
    Nu zic ca cei care fumeaza sunt mai prejos, dar na, iei o decizie si te tii de ea. Pentru binele tau si al celorlalti 😉
    :*

  11. servus,tu!
    ai observat ca toti cei care s-au lasat de fumat stiu cu precizie cati ani si cate luni au trecut de cand s-au bucurat de ultimul fum? cred ca unii, cei mai multi, retin exact felul cum au strivit ultima tigara (apropo, fumez in timp scriu randurile astea). sa-nsemne asta regret dupa un obicei prost, dar care le placea in mod deosebit, sau o fi mandria ca au reusit sa-si invinga patima? nu stiu… gestul renuntarii la fumat imi aminteste de “arta de a nu scrie un roman”, cartea lui jerome k. jerome. unul dintre personaje povesteste despre un individ care bea si apa de la flori, dar care s-a lasat de bautura dintr-o data, pentru vreo douazeci de ani. apoi, a baut din nou. (faptul ca insul s-a sinucis nu e relevant aici) am retinut doar explicatia jui jkj: in fiecare dintre noi, “schimbarea” (in cazul nostru renuntarea la fumat) inseamna doar stapanirea “diavolului”, nu rapunerea lui. viciul continua sa traiasca in cel care “s-a lasat”. sa fii tare inseamna sa nu-l lasi sa mai scoata vreodata capul la lumina. succes, asadar, in lupta pe care o ai de dus cu o “parte” din tine, de acum si… pentru toata viata! daca ai incredere in tine, daca ai putere ai sa reusesti. daca nu, am oricand un tabac pus deoparte, pentru tine. 😉

  12. :)) da, poe, am observat toate acestea, mai mult, le-am dezbatut chiar astazi, cu cateva persoane… cred ca raspunsul se afla pe undeva pe la mijloc; in ceea ce ma priveste, am spus-o si probabil o voi mai spune ori de cate ori va fi necesar: nu regret nici o clipa faptul ca atatia ani am fost TOT EU, dar cu tigara… si sper sa nu ajung vreodata sa o regret. daca n-as fi fost fumatoare, cred, nu as fi trait acum momentul satisfactiei de a ma fi debarasat de tigara; macar si pentru asta si tot a meritat! 🙂

    pe de alta parte, nu pot spune ca nu mi-a fost prietena tigara. un prieten care, insa, a fost doar capabil sa ma asculte, nu si sa-mi dea sfaturi sau sa ma aline, sa ma ambitioneze, sa ma faca sa ma concentrez sau sa-mi amplifice vreo bucurie.
    a sosit timpul sa-mi triez prietenii, toti o facem la un moment dat…

  13. Citind textul tau River “ma simt vinovata” ca am fumat atitia ani, dar atit de eliberata ca m-am lasat de exact 3 ani(poe -ai mare dreptate, cu totii stim exact clipa cind ne-am lasat dar nu ne mai aducem aminte de contextul primului fum).
    Nu-ti spun river nici sa fii tare, nici s-o tii tot asa, pentru ca, daca acest capitol este dat sa se inchida acum, acest lucru depinde doar de interiorul tau-eu iti zic doar ca se poate si Nimic nu e imposibil.Important e …sa vrei!

  14. da, bety, stiu ca nu e imposibil, si tu esti unul dintre graitoarele exemple in acest sens 🙂 cu fiecare gest pe care-l percep a fi ca de sustinere, sunt tot mai convinsa ca nu e imposibil. va multumesc de aceea, inca o data! 🙂

  15. Extraordinar, de parca a-i fi singura sau prima care s-a lasat de fumat.

  16. :))))) Bim Bam Bula din Hilma Hila zis “Pană de vultur”, stiu ca nu-s nici prima, nici singura, nici macar ultima sau penultima sau antepenultima. Si mai stiu ca, asa cum am spus deja, n-as reusi fara ajutorul prietenilor, carora le multumesc pentru asta!! Adica tu erai cam in capul listei, asa sa stii!!! 😀

  17. Draga MADA,
    Si eu am fumat, ca si tine, 14 ani. Dar acum, in februarie, implinesc 2 ani de cand m-am lasat. Si tin minte un amanunt fain: m-am lasat de fumat cand pachetul de Kent8 era 54.000. Acum e 100.000. Dincolo de aspectul material, sa stii – si iti zic din experienta – ca a fi nefumator – mai ales in zilele de azi, cand chestiile cu discriminarea sunt evidente – poate fi cel putin la fel de pasional. Sfatul meu: Keep Walking!
    DADA Walker

  18. Dadaaaaaaa, cata dreptate ai!!! Uaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

    Desigur, am sa continui sa merg mai departe, la fel de pasional, da, da!!!!

    Pupici multi si ganduri faine celor de acasa!! :-*

    Sper sa ne revedem cat mai curand!! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *