From Muze peste tot

Și sunt zile (ca acestea!) în care cuvântul (oricare ar fi el și-n rostirea oricui s-ar afla) îți apare ca una dintre cele mai mari puteri de la facerea lumii și articularea cuvântului însuși, încoace. Un singur cuvânt poate propaga o putere uluitoare, atât de mare că nu mai știi dacă, vreodată, a existat un sens unic al lui, al cuvântului, oricare ar fi acela și-n rostirea oricui s-ar afla.

Ții seama de context și, brusc, lumea ta se schimbă, echilibrul tău își pierde sensul, lumea ta, parcă, dă să se prăbușească.

Variante:

A: Crezi PACE și te trezești în plin RĂZBOI.
Crezi IUBIRE și te trezești înconjurat de URĂ.
Crezi ADEVĂR și ți se arată MINCIUNA.
Crezi UNITATE și te trezești în SINGURĂTATE.
Crezi LIBERTATE și te trezești închis între GRANIȚE.
Și TOT AȘA și te trezești că… DINTOTDEAUNA LA FEL.

B: Spui PACE, dar tot ce vrei este să generezi RĂZBOI.
Spui IUBIRE, dar propagi URĂ.
Spui ADEVĂR, dar dai sens MINCIUNII.
Spui UNITATE, dar naști INTOLERANȚĂ.
Spui LIBERTATE, dar ridici GARDURI.
Și TOT AȘA și te trezești ca moartea ta nu mai înseamnă nimic.

C: Crezi PACE, spui PACE, generezi PACE
Crezi IUBIRE, spui IUBIRE, generezi IUBIRE
Crezi ADEVĂR, spui ADEVĂR, generezi ADEVĂR
Crezi UNITATE, spui UNITATE, generezi UNITATE
Crezi LIBERTATE, spui LIBERTATE, generezi LIBERTATE
Si TOT ASA si te trezesti sihastru în propriul trup chilie…

Și, obsesiv, revin: Iar dacă el, cuvântul însuși, are vreun sens, în rostirea și înțelegerea cui se află pentru a justifica simţirea, gândirea, privirea, mângâierea, umilinţa, suflarea, sfidarea, Unitatea, Războaiele, Libertatea, Pacea, Dreptatea, Adevărul, Iubirea?

Între gând și rostirea lui în cuvânt unde te afli?…