Sora mea e sora mare, asa-i spun eu din anii studentiei. Asta nu pentru ca as avea o alta sora, ca nu am, dar tot sora mare ramane. Ne spunem, ea mie sora mica, eu ei, sora mare pentru ca, in facultate asa ne deosebea lumea: aia mica, aia mare :))
Ii datorez felul meu de a fi. Faptul ca am ajuns sa am incredere in mine. Ca am luat la facultate, ca am terminat facultatea. Ca am avut curajul sa-mi dau demisia, ca fac acum ceea ce-mi place cel mai mult. Ii datorez faptul ca citesc, ca scriu, ca desenez. Ii datorez faptul ca, in anumite momente, ma ajuta sa inteleg ca imi iubesc sotzul extrem de mult, ca ne pastram “nebuni” ca-n prima zi. Ii datorez faptul ca am pastrat langa mine prieteni de ani de zile. Ca radem impreuna, ca nu ma lasa sa plang. Ador momentele in care “hai sa bem un coniecel”, ador s-o aud povestindu-mi despre copiii ei-nepotzii mei. Sora mare are un suflet ingrozitor de mare.
Sora mea e suflul meu de putere. Sora mea e cea care se-ncapatzaneaza sa ma mentina mereu, acolo sus, increzatoare sa privesc in zare prin fereastra din castelul meu. Chiar daca uneori castelul se darama. Sora mea mi-a aratat-cum numai ea stie sa arate – ce-mi place cu adevarat, ce sunt cu adevarat, ma face sa rad, sa pling si s-o iubesc ingrozitor de mult. E sora mea, cea care, chiar de ziua mea, mi-a ridicat din nou, o turla din castel…
Cunoscand-o pe sora mare, ti se schimba viatza… Sora mare nu poate fi “exprimata” in cuvintele altcuiva decat in ale ei: http://blogs.greenvision.ro/sinzi/
LA MULTI ANI, SORA MARE! TE IUBESC!
si asta este tot pentru tine: