From Respiratii |
Si-a facut o furnicuta
Dintr-un puf de papadie
O frumoasa umbreluta
Incarcata cu magie.
Prin umbrela transparenta
Ii placea, ca uneori,
Zicand “las’ ca nu-i atenta
Lumea”, sa se-ncumete la nori
Si cu gandul sa-i picteze,
Sa le faca gura, ochi,
Sa-i mangaie, sa-i danseze,
Sa le cante de deochi.
Iar de soarele-i batea
Mult prea tare-n ochi, furnica
Puful repede si-l lua
Pentru umbra, mititica…
Ceilalti radeau de ea:
“Ce netoata, ce prostie
Tu si cu umbrela ta
Dintr-un puf de papadie!”
Gâza doar zambea dragutã…
Si-ntr-o zi cu vant si nor,
Prinsa bine de-umbrelutã,
Spre uimirea tuturor,
Fara aripi, fericita,
Se desprinse-n magic zbor
Si se duse hat, departe…
Iar de-atunci, neînaripate
Vad in puf de papadie
Umbrelute cu magie…