Cand ma aflu intr-o gara si-apoi intr-un tren, brusc, totul in jurul meu se opreste. Lumea incremenestese in secunda aceea, in gara mea, in trenul meu. Nici unei alte persoane din lumea asta nu-i este ingaduit sa faca altceva decat sa calatoreasca impreuna cu mine, cu trenul meu, plecand din gara mea…
“Si totusi… daca lumea asta nu-i aici, cu mine?” Devin constienta ca unii petrec in clipa aceea, ca unii sunt la cumparaturi, ca altii tocmai isi plang mortul, sunt constienta ca in secunda aceea tot universul canta si rade si plange si urla si iubeste si se ascunde si se dezbraca… Si totusi, toata lumea se afla in gara aceea in care sunt si eu, calatoreste cu trenul acela, personal, accelerat sau intercity in care ma aflu si eu…Am ajuns in statzia mea, cobor si, pe masura ce ma-ndepartez de gara, lumea redevine asa cum o stiu eu.
Compact – Trenul pierdut
Asculta mai multe audio Muzica »
All posts by river
Gaseste DEFINITIA
Si daca de fapt, definitia noastra este “careu de rebus?”
RÉBUS ~uri n. 1) Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-un ansamblu de desene, semne sau litere care urmează să fie descifrate. 2) fig. Scriere sau lucru greu de descifrat; şaradă; enigmă. /
Stare iar
Someone told me long ago there’s a calm before the storm,
I know! it’s been comin’ for some time.
When its over, so they say, it will rain a sunny day,
I know, shinin’ down like water.
I want to know, have you ever seen the rain?
I want to know, have you ever seen the rain
Comin down on a sunny day?
Yesterday, and days before, sun is cold and rain is hard,
I know, been that way for all my time.
’til forever, on it goes through the circle, fast and slow,
I know, it cant stop, I wonder.
Putina otrava
Se intimpla sa te trezesti fredonand o melodie anume care sa te urmareasca apoi, toata ziua? In plus, cand aprinzi aparatul sa constati cu stupoare ca melodia te intampina? yeah, right! mie mi se intampla uneori…
Nichita
Iar nu mai suntem noi inshine,
nu mai shtim de unde incepem si unde
ne sfarshim, in spatziul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existand din noi, anume,
numai jumatatzile-n mishcare
cele intoarse spre lume.
Iar se concentreaza totul numai in ochi,
numai in sprancene, numai in barbie,
numai in bratzul intins si atat,
restul incetand sa mai fie.
Iar suntem inscrishi intr-un cerc,
si nu mai shtim de unde incepem shi unde
ne sfarshim, in spatziul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.
Norii
Da, asta este sentimetul cand te afli deasupra norilor. Senzatie ciudata de puf si racoare. Ca atunci cand, incins de soarele verii, primul gand te poarta la albul zapezii nepangarita inca de talpile vreunui trecator…
In liceu imi placea sa merg descultza prin zapada… Puf, puf, puf. Si o senzatie ciudata de libertate. Citeam o carte, in zborul meu, in care se spunea ca toate lucrurile de care ne este frica trebuie musai sa poarte un nume… GAND, NORI, NORI, NORI, LIBERTATE, FRICA, GAND.Talpile mele goale si palmele mele transpirate.
31.08.2007
Flori
trebuie sa recunosc, spre marea mea rusine, pana astazi, nu stiam aceasta varianta. si tre’ sa recunosc ca-mi place de un milion de ori mai mult decat varianta in engleza. adica imi place rau de tot! si ca de obicei, pentru fiecare descoperire, cu fiecare zi, trebuie sa multumesc cuiva. pentru cea de azi ii multumesc lui clau clau. 🙂
O fi lumea rea, dar eu continui sa visez
Uneori, muzica tine loc de cuvinte. Si inlatura aparentzele 😉
De la Alex Covaci
Multumesc 🙂
Laura stie!
Va aducetzi aminte de Tom Degetzel, nu? De acel mic nastrushnic aparut de neunde, din dorintzele ascunse ale celor care, in ciuda unor piedici, n-au incetat niciodata sa viseze? Mica faptura, aproape o senzatie, abia perceptibila, Degetzel. Cat sa intre intr-un degetar banal, suficient insa sa-l umple cu stari controversate care sa te copleseasca apoi, odata ce ai ales sa-l porti. Poate putina nesigurantza, putin curaj, tristetze, poate chiar putina gelozie, un strop de furie, o farama de exaltare, niscaiva fericire, dar cel mai mult din toate, un noian de prietenie. Pana sa-ti dai seama de starea reala, creeaza insa dependentza. Pur si simplu, fara el, nu-ti mai poti incepe ziua de lucru! Si Laura stie cel mai bine. Si-apoi, aflam si noi, care cum venim, care cum plecam…
Candva, voi povesti
Pentru Marian, Adi, Clau, Sinzi, Cristi, Puiu, Dina, Dana, Andrei, John, Tania, Alex, Vlad, Misha, va iubesc mult
Pentru Cata si pentru Corni, Raluca, Bogdan, Bosi… mi-e dor de voi
sau, mai bine, povestiti voi…
Si de la Cristi…
si bineinteles…
si desigur, Adi…
incet, incet, nu mai e nevoie de poveshti… 🙂
ma duc sa plang putin 🙂