All posts by river

Umor

Și mă întreb, umorul cum se poate traduce prin simț? Că a avea ”simțul umorului” presupune, înainte de a avea umorul, simțul însuși. Iar ”simțul”, ”simțul” presupune înaintea lui ”bunul”. Iar ”bunul simț”, așa cum este el definit doar de dicționare, este ”normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor”.

From Muze peste tot

Cele mai bune tratate de dezvoltare personală și niște suplimente alimentare

Nici o întâlnire ”inspirațională”, nici un tratat de educație parentală, tomuri întregi și articole despre ”dezvoltare personală”, ”reușită în plan profesional și familial”, ”cunoaștere de sine și raportare la exterior”, ghiduri , tratate, ședințe de ”spiritualitate”, psihoterapie, NLP etc. nu mi-au oferit răspunsuri la întrebări existențiale, așa cum beletristica mi-a oferit. De fapt, cele sus enumerate n-au – am descoperit și interiorizat asta! – decât meritul de a-mi întări credința că beletristica – cu tot ce presupune ea – este unica sursă de găsire (și regăsire) de răspunsuri la orice întrebare. Inclusiv la întrebarea care este rostul acestor tratate – chei.

Ce urmează după etapa ”spirituală”, mă întrebam zilele trecute. Și de-atunci, răspunsurile continuă, prin prisma a tot ce mi se întâmplă, să vină. Întîlnirile inspiraționale, tratatele de educație parentală, tomurile și articole despre dezvoltare personală, reușită în plan profesional și familial, cunoașterea de sine și raportarea la exterior, toate acele ghiduri și ședințe de psihoterapie, spiritualitate, NLP etc. etc. nu sunt decât niște ”suplimente alimentare” pentru HRANA pe care ți-o iei, pentru minte și suflet, din beletristică. Ele NU înlocuiesc un regim alimentar, ele vor dăuna grav sănătății minții și sufletului luate pe ”stomacul gol”. Luate, însă, exact așa, ca ”suplimente alimentare”, e posibil să te ajute, să te facă să multiplici niște chei. Hrana pentru minte și suflet, HRANA, nu mâncarea, e în beletristică. Hrănindu-te cu beletristică, vei găsi, apoi, hrană prin tot ce se numește ARTĂ: teatru, muzică, dans, arte plastice etc. etc. etc.

From Muze peste tot

Cu prima poezie citită, cu primul roman, cu primul basm, cu prima poveste ieșită din simțuri prin condei, lumea capătă sens. Nu te vei opri. Vei vrea și vei ști, după ce ai citit cartea, să vezi filmul, să vezi spectacolul, să vezi tabloul, să asculți muzica. Le vei înțelege, te vei înțelege și vei ști să-ți iubești aproapele cu adevărat! Și nu, nu e niciodată prea târziu să deschizi o carte de beletristică, oricâte suplimente alimentare ai fi luat până atunci pe stomacul gol. 🙂

Un om hrănit prin beletristică, prin artă, va ști cum să-și administreze, apoi, și ”suplimentele alimentare”.
Citește ”Vrăjitorul din Oz” și apoi, ca ”supliment alimentar”, un ghid de dezvoltare personală.
Citește ”Mary Poppins” și apoi, ca ”supliment alimentar”, un tratat de parenting.
Citește ”Peter Pan” și apoi, ca ”supliment alimentar”, un tratat despre cum să înțelegi moartea.
Citește ”Micul Prinț” și apoi, ”ca supliment alimentar”, un tratat despre iubire și credință.
Citește tu și recomandă-mi și mie!

Spre ”Moara cu noroc” prin ”Crâmpeie de poveste”

După startul dat de fapt în luna august, prin Theaterstock Bacău – International Arts Festival, cu spectacolul (de succes!) ”Îmblânzirea scorpiei”, sâmbătă, 26 septembrie, stagiunea 2015 – 2016 la Teatrul Municipal Bacovia continuă cu o nouă producție, respectiv spectacolul premieră ”Moara cu noroc” de Ioan Slavici.

Având bunăvoința și dragul de a participa în cursul zilei de luni, 21 septembrie, la conferința de presă organizată de conducerea teatrului băcăuan având ca temă tocmai premiera amintită (dar nu numai), am aflat – cu îngăduință și multă încredere că chiar așa va fi – că spectacolul ( în ciuda poate, deși n-ar trebui să fie așa!, a numelui lui și a faptului că el face parte din programul “Teatru de repertoriu şcolar”, parte componentă din proiectul de management al managerului Anca Sigartău ) va fi unul nu exclusiv pentru elevi, ci foarte bine digerat de publicul de toate vârstele. Din toată țara. Pentru că așa a fost gândit și simțit.

De altfel, văzând numai componența echipei, regie – Marius Gâlea, scenografie – Vladimir Turturică și modul în care au fost distribuite rolurile, ”primul spectacol mixt”, actori atât de la secția Dramă cât și Animație, colaboratori și personal tehnic (Ștefan Ionescu, Bogdan Matei, Alina Simionescu, Alexandru Zob – actor colaborator, Nela Zare, Dumitru Rusu, Ion Coșa, Mihai Chihaia, Tiberiu Gabor Bitere, Nina Ionescu, Nicu Pașcu și Gheorghe Trandafir), se poate previziona o reprezentație, zic eu, specială, un proiect – ca multe altele de acum înainte în Teatrul Bacovia – foarte ambițios.

From Parteneriate cu Muze Colorate

Echipa de producție anunță ”Moara cu noroc” ca pe un spectacol exact așa, adică de echipă, ”foarte actual, foarte dinamic, atractiv” (Anca Sigartău, managerul Teatrului Municipal Bacovia), ”cu un decor foarte frumos și niște actori foarte buni” (Marius Gâlea, regizor), ”la care s-a lucrat foarte curat, iar asta se va vedea pe scenă” (Ștefan Ionescu, actor), ”foarte curat, solicitant și greu deopotrivă pentru un actor”(Alina Simionescu, actor), ”cu o echipă bine rodată care m-a făcut să mă simt ca acasă” (Alexandru Zob, actor colaborator), ”o provocare și un pariu pentru noi, pentru Teatrul Bacovia pe care sper din suflet să-l câștigăm” (Bogdan Matei, actor).

Avanpremiera spectacolului are loc sâmbătă, 26 septembrie, de la ora 19, iar premiera, duminică de la aceeași oră, în Sala Mare a Teatrului Municipal Bacovia.

”Moara cu noroc” s-a bucurat de sprijin din partea societății Dedeman.

În deschiderea spectacolului, publicul este invitat cu mare drag, sâmbătă, 26 septembrie, de la ora 17.00, în foaierul teatrului pentru a retrăi ”Crâmpeie de poveste”, povestea Theaterstock – International Arts Festival, crâmpeie redate prin fotografie semnată de Alin Leancă (fost jurnalist, sociolog la bază, care și-a găsit pasiunea pentru fotografie în perioada în care a lucrat în presă). Expoziția reprezintă și debutul ca artist fotograf pentru Alin, lucrările, în număr de 16 din care 11 surprinse la Theaterstock, putând fi admirate (și astfel povestea retrăită) timp de o lună.

Ne vedem la Teatru! 🙂

DESCHIDERE DE STAGIUNE

Dincolo e Lumina

M-am întrebat adesea, stând de vorbă cu ei și văzându-i efectiv practicându-și cu devotament meseria, unde își află puterea cei care lucrează în domeniul medical și social… De unde își găsește psihologul, asistentul social, lucrătorul social de exemplu, putere de a consilia și îngriji oameni, de la copii la bătrâni, aflați pe patul de moarte. Cum poți trece peste faptul că, zilnic, prin meseria pe care ți-ai ales-o, ”stai de vorbă” cu boala, cu moartea și cum ajungi seara, acasă, la copilul tău, la familia ta, pentru a-ți relua celelalte atribuții, de mamă, de soție, de simplu om cu dorințele, năzuințele, bucuriile și fricile tale? Bănuiesc că nu-i ușor, de aceea, dincolo poate de a mai căuta vreun răspuns este ”înghițirea” lui într-o formă profundă, sinceră de RESPECT față de acești oameni.

La sfârșitul săptămânii trecute, câteva zeci de lucrători în domeniul asistenței sociale au venit în Bacău, din județ, din Vaslui și Arad pentru o nouă sesiune de pregătire în îngrijirea paliativă – suport, adică, pentru persoanele pentru care medicii au dat verdictul ”nu se mai poate face nimic!”. Sesiune constând în ”ateliere” informative de lucru, dar și practică. Totul s-a petrecut prin Asociația Lumina, în cadrul proiectului ”Îngrijiri paliative – măsuri integrate pentru incluziune socială”, derulat în parteneriat cu Directia Generală de Asistentă Socială și Protectia Copilului Bacau, cu finanțare prin Programul RO10-CORAI”, program la rândul lui finanțat de Granturile SEE 2009 – 2014 și administrat de Fondul Român de Dezvoltare Socială.

From Muzele sustin!

Am luat parte la întâlnirile lucrătorilor sociali din țară cu echipa de implementare a proiectului și ce pot reconfirma este seriozitatea cu care aceste întâlniri se desfășoară. S-a vorbit, zilele trecute, despre ce înseamnă doliul și despre modul în care lucrătorul social poate ajuta efectiv familia să treacă peste perioada de doliu odată o pierdere umană suferită. S-au explicat metode de lucru și s-au făcut exerciții practice la modul cel mai serios și frumos (chiar dacă dureros) cu putință vorbindu-se despre îngrijirea paliativă în termeni de ”empatie”, ”iubire”, ”compasiune”, ”demnitate”. Și s-a pornit, prin teste și abordări psihologice, de la lucrătorul social însuși. Aici am găsit un răspuns, oarecum, întrebărilor mele: și consilierii au nevoie de consiliere… 🙂

Pe termen lung, sunt sigură, rezultatele implementării proiectului se vor vedea în creșterea gradului de acces la îngrijiri paliative a persoanelor diagnosticate cu boli incurabile. De asemenea, prin proiect, 500 de studenți, viitori lucrători în domeniul serviciilor sociale sunt implicați în campanii de informare și activități de tipul ”Ziua Porților Deschise”. Concomitent, sunt 888 de copii și tineri cu boli în faze terminale, precum și familiile acestora.

Parcurgerea fiecărei etape din proiect va însemna, în final, cel puțin așa se speră, dezvoltarea unei metodologii privind furnizarea de servicii din sfera îngrijirilor paliative, metodologie care să poată fi implementată la nivel național.

Proiectul are o valoare de 758.890,66 lei, din care 683.017,79 lei finanțare nerambursabilă.

N-am fost nici balerină

From Muze peste tot

m-am procopsit cu acest zâmbet pe care îl am
pe care îl port
în fața tuturor e(o)rorilor lumii
în clasa a II-a
la școala de grație
zisă și ”de balet”

urma să am primul meu rol
și ultimul
de balerină
un păpușar vestit

cu grație mă învârteam
la repetiții
la școala de balet

degetele strânse
de poante
ce poantă!
nu le mai aveam

mă zămisleam

și-n tot acest cerc
păpușă captivă
în sala cu oglinzi
de împăienjenire nu vedeam

răsunet prin oglinzi
”zâmbește, vaco, zâmbește!”
e tot ce auzeam…

-balerinele adevărate n-au degete la picioare –