Hai, fuguţa în livadă
Că e plină de zăpadă
Şi-o să facem, uite-aşa,
Un năstruşnic Om de Nea:
Cu cărbuni în loc de ochi
Guler roşu, de deochi
Ca năsuc – un morcovel
Şi guriţa – colăcel.
Îi vom pune şi ilic
Şi centură la buric
Şi-n mînuţă măturoi
Ca, în caz de e noroi
Să deretice prin curte…
Iar în pauzele scurte
Să vă spună o poveste
De-unde vine, cine este
Cum credea că-i pui de stea
Dar de fapt… e fulg de nea…
La un pahar de rouă, 17.10.2006
Am fost provocată de Cristina să-i scriu Moşului o scrisorică, în ideea că, dacă am fost cuminţică, poate-mi îndeplineşte două-trei dorinţe… E greu, recunosc, pentru că lista mea de dorinţe e taaaare lungă, iar meritele mele, ceva mai puţine. Nu-mi este prea clară, de fapt, nici diferenţa dintre cuminte şi obraznic, părerile fiind cred, împărţite.
Îndrăznesc totuşi, să sper la cîte ceva. Am mai spus de altfel, cu puţin timp în urmă, ce.
După îndelungi dezbateri cu mine însămi, am hotărît că lista a rămas nemodificată. Ba nu, adaug puţină zăpadă şi… dar ştie el Moşul, mai bine…
Voi, Lala, Răzvan, Alex, Poe, Zizi, Shaki, Radu, Val ce i-aţi scrie Moşului? Aţi fost cuminţi? 🙂
…şi starea rămîne la fel de albastră, patima noastră curge înainte, căci vrema nu iartă nimic din ce este, nici chiar adevărul ascuns de cuvinte…
Dis-de-dimineaţă mi-am aruncat privirea în ceaşca mea cu cafea amară şi m-a pocnit un chef nebun să intru în ea. Am intrat în ceaşca mea cu cafea amară, dis-de-dimineaţă. Cînd am ieşit, în jurul meu, era totul în alb. A nins.
Dintotdeauna mi-am dorit să intru în ceaşca mea cu cafea amară. Şi un Ocean. Şi-o buturugă. Şi-un cal alb…
N-am crezut vreodată că o scriitură în care abundă limbajul obscen mă va captiva. Totuşi, neasteptatul s-a intamplat, iar neasteptatul a venit de la Alexandru Vakulovski. N-am citit celebrul lui roman, “Pizdeţ”, nici mai recentele fragmente din “Mănăştur Mon Amour”, picîndu-mi în mînă, înainte de astea, “Bong”, roman, cred, ceva mai mult decît de inspiraţie autobiografică, avînd în vedere şi că persoanejele sînt cît se poate de reale, adică există în carne şi oase, iar unul dintre ele este Mihnea. Care Mihnea? “Cui dracu’ îi pasă?”-ca să răspund în stilul V.
Ziceam aşadar, că nu credeam că o scriitură în care “p..ă” şi “p…ă” abundă din greu, îmi va putea fi pe plac. Bong îmi este. Pentru că e un text sincer, iar asta ma face să-l parcurg pînă la capăt. A.V. însuşi poate, e unul din puţinii sinceri rămaşi într-o lume ce pare a nu avea alt înţeles decît cel legat de sex. De “p..a” si “p…a”, crunt, urît, pervers, abjectul în esenţă.
Din lumea asta abuzată sexual pentru că “afară sînt numai p.le şi p..de”, nu lipseşte însă, metafora. Dimpotrivă, e peste tot, în verb, în virgulă, în punct. Peste tot.
Sinceritate:
“Ajung la Venea. Sînt mai mult obosit decît beat […]. Încep să-ţi scriu, bine că nu am telefon, că te-aş suna de cîte ori aş fi varză, ţi-aş spune numai căcaturi, apoi aş fi mirat de ce eşti supărată”…
N-am terminat de citit “Bong”. M-am grăbit să scriu despre el pentru că, de cînd am parcurs prima filă, motto-ul dimineţilor mele a devenit “E dat dracului, Vakulovski ăsta!” În fiecare dimineaţă mă trezesc cu chestia asta. Îmi stătea pe limbă, aşa că am simţit nevoia s-o scuip.
Mi se făcuse puţin greaţă şi pentru că mi se făcuse puţin greaţă, m-a apucat un chef nebun să zbor şi pentru că n-aveam suficiente aripi, mi-am umplut paharul cu tărie. De caracter, şi l-am băut dintr-o suflare şi-am ameţit, şi aripile au început să se zbată, gata de zbor. Spre dimineaţă, am găsit înecat într-un vas util, un stol imens de fluturi…
În livadă, la stupine,
printre roiuri de albine
robotind în ziua mare,
apăru, aşa deodată,
o… Căldare răsturnată.
Şi să vezi minune mare,
mai era şi mergătoare!
Albinuţele-ncurcate
mai să cadă rău pe spate
că în veci n-au mai văzut
o… Căldare… s-aibă trup.
Mai exact, patru lăbuţe:
una albă, trei negruţe
şi-un năsuc micuţ, ca mura
ducînd greu de tot armura…
“Stai pe loc! Strigă Regina.
Voi, ai mei, păziţi stupina,
treceţi toţi acum la praguri,
păziţi miere, păziţi faguri!
Că… ceva-mi miroase mie,
că-i o mare şmecherie
şi… că Domnu’ bot de mure
a venit de fapt, să fure…
Unde-am mai văzut eu oare,
O Găleată mergătoare?…
-zise Albina, gînditoare.
Stai, că-mi amintesc de-ndată!
Da, da, da, ieri, în poiată,
după ce găina soră
s-a ouat
şi-apoi, la horă,
cu suratele a plecat…
Vă spun eu! Cînd s-a întors
Tot era întors pe dos!
Şi… să-şi pună pofta-n cui
Oul, ia-l de unde nu-i!
Las’, că ştiu eu cum să fac,
am pentru mustaţă leac…”
“Bine ai venit, Căldare!
-zise Albina zîmbitoare.
Dar, pofteşte, nu mai sta
casa mea-i ca şi a ta
şi-am să te cinstesc, să ştii,
haide, nu mai şovăi,
că… la noi, şi-un Nepoftit,
e oricînd bine venit!”
Şi Căldarea răsturnată
se pofti. Cam… încurcată
de asemenea primire…
“Dar, de ce să mă mai mire,
cînd primesc totul de-a gata?”-
cugetă, sfătos, Găleata.
Şi-aşezîndu-se la masă,
la Albina Mamă-n casă,
aşteptă cu nerăbdare
să primească de mîncare.
Şi primi! Să ţină minte,
să tot tragă-nvăţăminte:
că… Albina-n loc de miere
îi pusese-n faţă… fiere!
Simţind asta, de îndată,
Patru labe, din găleată
o zbughiră – nu ştiu unde,
că nu s-au putut ascunde.
Şi să vezi misterul mare
cu Căldarea mergătoare!
O sa rîdă tot maidanul
Că era… Pixi motanul!
“Ei, motane –zise Albina
îţi cunoşti acuma vina?
N-ai fi fost un caraghios
de spuneai Te rog frumos!”…
…am şi eu momentele mele de vulgaritate. Le simt de dimineaţă, din prima clipă în care deschid ochii si-mi arunc privirea la mobil să văd cît e ora. Şi-mi spun: “e clar, azi sînt vulgară, ce zi de căcat!”
 |
| From Neverending Praga, aprilie 2011 |
Nu mă pieptăn, nu-mi dau cu cremă pantofii, îmi pun cureaua anume la pantaloni şi, dacă am, şi o cravată, gesticulez, stau şi merg “băieţeşte”. Si-a naibii de treabă, îmi vine să înjur. Birjăreşte. Si chiar înjur: Ce ….. mea! Problema e că n-am! Ce alge, ce ocean, ce vacă, ce cîine, caca maca la oraca!
Cînd sînt, însă, aproape de toiul vulgarităţii mele, pe marginea de apogeu, se găseşte mereu cineva să-mi dea un brînci. Şi pentru că aterizez mereu pe cîte o metaforă, buful nu-i chiar buf! Spun mulţumesc, îmi pun o muzichie şi m-apuc de visat…