Asta pentru ca tot ma intreaba lumea, de unde “river”? 🙂
All posts by river
citta
la radio
urale si spume de ura si dispret si
minciuni
baloase prelingandu-se in minti in sange
muzica pentru cei-ce-n-au-nume-nici-chip-pe-care-nimeni-nu-i
iubeste-si-loc-nu-au-sa-si-odihneasca-trupul-si sufletul-li-e-amarat
si calatoresc
cu submarinul galben
al anilor 60
dupa salata verde din paradisul hippyot incercuit
cu sarma ghimpata
pe dealul din fata
a iesit luna dintre scaieti si face mascari
cu texte pline de ofuri si ahuri si scarliontzi ai poetilor
de antartz
gravizi de intelect oparitzi de sudoarea divina
a
inspiratiei
scamatori de doi bani ai esentelor tari
dar EA
dindaratul tuturor celor ce sunt si vor fi
ranjeste da cu tifla
puieste
in hohote
ametzita de rachiu si medicamente
numai fetushi cu litere stacojii sapate pe frunte
face echilibristica pe buza cestii de cafea strecoara venin in priviri
isi fardeaza fesele pentru sarutul din urma
da telefoane pe celalalt taram
musca dragastos chiar din inima ti se-incolaceste pe degetul mic
ei da
n-am avut o viatza rose-bonbon – spune – si acum
imi sarbatoresc triumful
ei da
n-am crezut ca o sa iubesc
o fata
care mananca acadele in timp ce face dragoste
n-am crezut
ca o sa-l urmez pana in panzele albe pe baietzandrul
posedat
de himera poeziei –
si el imi face semn sa-l urmez
II
si noaptea s-a prabusit ca un sac de cartofi
in parcul Carol
laolalta cu poemele languroase cu butelca lui Francois
supta
cu doagele mintzilor sarite
si te gandesti
ca randurile astea vor prinde in latz
catziva cititori nevrozati
care vor hotari sa urce la cer – scuipand spre stelele indiferente –
din urechea paroasa a radioului
navalesc de-a valma
urale si spume stralucind de ura si dispretz ambiguu
RHYTHM OF MAY HEART
fosnetul frunzelor din padurea adormita geamatul
Undeva, la inceputul anului 2001, pe pagina 97 a unui volum de versuri, un poet semna, de-a curmezisul literelor de tipar: “Domnisoarei Madalina, aceasta poezie scrisa sub cerul de catran al sfirsitului de secol 20. Cu dragoste, Ion Tudor Iovian”. Mi-am amintit astazi, ascultand Rhythm of my heart, de micul cadou si mi-am gasit ragazul sa ma bucur din nou, un pic, de el.
Ion Tudor Iovian, Pagini alese – Doar o infiorare intre cuvinte, Editura Plumb, Bacau, 2001
Joaca in Camera de oaspeti
Am adaugat “categoriilor” mele una noua, respectiv “CAMERA DE OASPETI!”. Aici, va exista un singur post, respectiv cel de fatza, in continuarea caruia voi puteti “zburda in voie”. Aici se poate canta, se pot spune poezii sau basme,e locul unde se poate sta la taclale din zi in noapte si se poate abera in voie. Aici, ne putem sorbi cafelutza de dimineata sau ciocni un paharel pe seara, depinde de starea fiecaruia din noi. Desigur, se pot face si critici la adresa gazdei sau la adresa altor invitati dar, doar daca ele sunt exprimate in mod civilizat…
Camera e deschisa, sunteti oricand bineveniti la joaca! Si om vedea noi ce o iesi! 🙂
Pete Townsend – Let My Love Open the Door To Your Heart
Lumea, cum e ea!
Mishu. Nu, Mishu nu e trist, nu e inchis, in spatele gardului de sarma e o adevarata imparatie. Misu te duce la plimbare in satul Harja, comuna Oituz, judetul Bacau. Misu e iubit de toata lumea 🙂
Popas de o cafea pe un drum european

Azi da, maine nu, in fata sectiei Dermatologie dintr-un anume spital 😀

Cum a fost?
In momentul acela, concertul este in mine, in sangele meu care clocoteste cu fiecare acord in parte, in trupul meu care vibreaza cu fiecare melodie, in pupilele dilatate ale ochilor mei. Zeci de mii de concerte in acelasi timp, nepasatoare la stropii agresivi de ploaie, toti atat de aproape, desi departe. Metallica, Bucuresti, ROMANIA, 2008
17 iulie 2007… timpul s-a oprit in loc. pentru ca, pentru prima oara, the rolling stones au fost prezenti in romania.
nu ma voi putea raporta niciodata la aceasta zi. magnific e tot ce-mi vine in minte. am ramas blocata pe-un singur sentiment: magnific.
M-am indragostit
De ea!!
Will you tell me when the lights are fading
Cos I can’t see, I can’t see no more
Will you tell me when the song stops playing
Cos I can’t hear, I can’t hear no more
She said I don’t know what you’re living for
She said I don’t know what you’re living for at all
He said I don’t know what you’re living for
He said I don’t know what you’re living for at all
But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there’s nothing more to live for
Will you tell me when the fighting’s over
Cos I can’t take, I can’t take no more
Will you tell me when the day is done
Cos I can’t run, I can’t run no more
She said I don’t know what you did it for
She said I don’t know what you did it for at all
He said I don’t know what you did it for
He said I don’t know what you did it for at all
But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there’s nothing more to live for
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there’s nothing more to live for
Inscenare
Regizorul:
Furie! Dezmăț! Țipăt, râset, fum. Și opiu… Nu uitați de opiu!
Dans, dans, dans. Ritm!
Rochii sfâșiate! Cuțite însângerate! Cânt, domnilor! Poem, doamnelor! Gest!
Țineți ritmul! Și opiu! Nu uitați de opiu!
Două coloane sunt de ajuns: șapte de o parte, șapte de cealaltă, trei în mijloc, doi vin înspre ea, ea înspre doi!
Aveți RĂBDARE!
Actul se sfârșește cu ea. Nu uitați de opiu, ritm și gest!. Și nu uitați că-i doar un act!!!
Șapte de o parte și șapte de cealaltă, ridicați-va mâinile, aplecați-vă capetele și înnebuniți-vă privirile!
Fiți naturali! Voi doi, veniți spre ea, ignorați-i furia, ura, tristețea, împingeți-o și lăsați-o să moară!
Și opiu… Nu uitați de ritm, dezmăț, fum și opiu!
Acum!
Act:
Ea, cu nesăbuita-i furie, schimba actul. Propria-i regie, în goană, se izbi cu tâmpla de piatră, iar sângele înroși, rolul ei suprem, final, tot jocul.
Furie, desfrâu, lame înroșite, mâini sfârtecate, teamă și opiu…
Nu uitați de opiu!
Am visat.
(2003)
Let’s get togheter
Mi-a spus: “nu mai vreau sa plang”, si-am inteles ca e nevoie de “a fi alaturi” pentru asta
Visare
Lumea mare, lumea mică
Venind tocmai de departe,
foarte obosită, foarte,
poposi pe-o rămurică
de cireș, o Rîndunică:
“Uf, uf, uf ce alergătură,
ce zgomot, ce lucrătură
și cît trebuie s-ocolesc
rostul meu să îl găsesc!
Și, of, Doamne, cît de sus
de cu zori, pînă-n apus
eu întruna tre’ să zbor,
an de an sînt călător
peste mări și peste zări,
peste munți, peste cărări,
de ce pentru mine, oare
lumea e atat de mare?!”
La această întrebare,
iritata foarte tare,
o Furnică zgribulită
îi răspunse-ntr-o clipită:
“Hai că ești puțin nedreaptă,
nu-ți mai plînge a ta soartă,
am să-ți spun: la o adică,
nici de jos, lumea nu-i mică!!”


