All posts by river

Bloggeri de Bacau

Am ajuns cu o ora si ceva intarziere la intalnire. Nu-mi place sa intarzii si cine ma cunoaste stie foarte bine ca numai ceva absolut justificat m-ar putea face sa ma abat de la o ora stabilita. As fi vrut oricum, ca motivul sa nu fi fost cel care a fost…

Bloggeri de Bacau
A fost frumos. Ca de fiecare data cand te intalnesti cu noi oameni, noi idei, pasiuni comune, puncte contradictorii care nu tin insa, cont de varsta sau de statut sau de orice altceva. Ne-a unit ideea de blog, desi fiecare in parte scrie din ratiuni diferite. Imi place sa cred ca “ideea de blog” ne va reuni mai des de-acum inainte si nu, nu pentru a ne afla unul celuilalt “ratiunea de a scrie”, ci pentru a mai rade un pic, pentru a mai vorbi despre cultura si non-cultura, pentru a polemiza, ironiza, carcoti, ciocni si-apoi a descoperi “again” noi idei, pasiuni comune, puncte contradictorii care sa nu tina cont de varsta, de statut sau de orice altceva. Si tot asa!

Lacrimi in cer

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Adio Iliutza, gandacel mic… Aveai doar 10-11 anisori, se pare insa ca erai prea bun de te-a luat Sfantul Ilie la tine… Dar sa stii, Sfinte Ilie, sa stii Dumnezeule ca si mamica si taticul si fratiorul si bunicii si unchii si matusile si noi, toti, nu suntem de acord ca l-ati luat pe Iliutza al nostru…

Povesti de pe front

Imi vin obsesiv in minte versurile imnului pe care-l cantam cu atata-nflacarare pe vremea cand luptam pe front: “noi, pentru ce murim? nu-mi pasa, habar n’am… si-am zis cinci, sase, opt, la naiba cu visele, nu ma intrebati ce vor, da, eu am sa mor!” Nu mai stiu acum pe care front ma aflu si-as vrea sa mai cant ceva cu inflacarare, vreun imn pe care sa-l strig din toti rarunchii, sa explodeze imnul meu in toate zarile, sa se catzere pe munti, sa se scalde in mare, sa se tavaleasca in lanurile cu maci rosii. La lupta camarazii mei, fratii mei, ostenii mei! Nu mai conteaza frontul, o sa ne ridice piatra pe care o sa ne scrie cinic numele si-o data-n an o sa vina sa ne cante ceva, nu imnul nostru, ca noi aflat-am raspunsul intre timp, ci altceva, ceva metalic, cu sunet greu, versuri lalai, poate chiar fara rima.

Si-a inceput sa rada si sa planga printre raze de soare amestecate cu “fasii de ploaie” la cele doua curcubee care s-au napustit brusc peste… “Somewhere, over the rainbow…”

M-am apucat de lasat de fumat

Pariu ca nu voi reusi sa-mi duc pariul pana la capat! Ceea ce-nseamna ca voi fi prima care da o naveta de bere colegilor implicati in joc. Ei, dar ce-i o naveta de bere?… Se poate compara o pierdere de cateva sute de lei cu micile placeri zilnice, cu hohotele de ras, cu spovedaniile, cu glumele, cu barfitzele, cu fitzele, cu nervii, cu emotiile, cu puterea, cu slabiciunea, cu senzatiile astea tari pe care ti le ofera fumul adanc tras in piept, de tigara? Cine suntem noi sa ne punem cu altii, cand nu ne putem pune cu noi insine?…

Cu alte cuvinte, nu, nu ma voi lasa de fumat si da, voi da si naveta de bere colegilor intrati in joc, iar fiecare bere in parte pe care o voi bea impreuna cu ei va fi insotita de fumurile mele, de aerele mele de vicios, pacatos, nenorocit!

Dar: pana sa-mi aprind o tigara, am sa mai fac nitzica ordine, pun leusteanul in borshuletz, mai citesc ceva, ma uit la un film, mai scriu o fila de jurnal, il sarut pe sotul meu si-i spun ca-l iubesc, fac un dus, ma mai uit la o stire ca meciurile de fotbal s-au terminat si-mi fac si unghiile intre timp, mai dorm nitel, ma trezesc, citesc presa, citesc bloguri, vorbesc pe mess, rontzai ceva, beau un pahar cu apa, mai redactez o stire, mai dau o fuga sa-i imbratisez pe mama si pe tata, ma mai gandesc putin la sora si cristi, la nepotei, la finutzul, mai spun un banc, mai ascult putina muzica, mai visez un pic… Si-apoi mi-oi aprinde si-o tigara!

La pescuit…(2)

Agitatie mare, simbata, 28 iunie, pe iazul de la Horgesti. De la primele ore ale diminetii, 26 de reprezentanti ai mass-media locala, echipati “pina in dinti” cu undite, juvelnice, momeli, cu tot ce trebuie de fapt unui adevarat pescar, venisera pregatiti sa participe la Cupa Presei la Pescuit 2008. Dupa tragerea la sorti a standurilor pe care aveau sa le ocupe fiecare concurent in parte, arbitrii au dat – cu un foc de arma – startul unei competitii care s-a dovedit a fi cu totul speciala. Mai ales ca aceasta ajunsese la cea de-a X-a editie! Pret de patru ore pline, respectiv de la 9.00 la 13.00, pescarii jurnalisti au stat nemiscati la locurile stabilite, cu unditele in mina, in speranta ca vor pune mina pe marele premiu sau macar… pe lingura de lemn! De ici, de colo, se auzea doar cite un chiot de bucurie pentru captura realizata -mai cu seama cel al concurentilor aflati pentru prima oara in fata unei astfel de provocari – dar si cite o vorba spusa cu naduf, semn ca “prada” tocmai scapase din cirlig. Pe masura ce proba de foc se apropia de final, emotia jurnalistilor era tot mai mare, nu atit de mare, insa, ca pofta pentru traditionala ciorba de peste pe care aveau s-o savureze imediat dupa. Unii chiar de doua ori, pentru ca a fost preparata de gazdele concursului, parca mai cu suflet, asa ca pentru o editie aniversara a Cupei. Au urmat apaluzele, chicotelile, bucuria sau hazul de necaz al concurentilor, provocate de citirea clasamentului…continuare

In ceea ce ma priveste, ultima oara (inainte de participarea la Cupa) cand am tinut o unditza in mana – de fapt o vargutza improvizata – a fost cand aveam doar 7 anishori si mergeam cu bunicu’ pe toate iazurile… Lucrul acesta m-a facut teribil de mandra cand, sambata, am reusit uimitoarea performantza de a ademeni in carligutzu meu, dupa care i-am desertat in juvelnicul meu (am invatzat si cuvinte noi!!) nu mai putin deeeeeee…………………ZECEEEEEEEEEEE pestisooooooooooooori!!! Mai exact, 1,21 kg pestisor (cu tot cu galeata 😀 ), captura ce m-a situat pe locul 21 din 26 in clasametul “cel mai bun pescar jurnalist de bacau”. A fost minunat, chit ca m-am perpelit toata de la norii si vanticelul ala inselator. 🙂

A! Sa nu uit! Inainte de a pleca spre Horgesti, mi-am pus statusul la YM, “la pescuit de pastravi in Horgesti”. Evident ca stiu ca la Horgesti nu sunt pastravi. Statusul era inspirat de o postare mai veche de-a mea, “la pescuit de pastravi in America”. Am zis atunci, carticica (La pescuit de pastravi in America – e titlul unei carticele dragi mie) nu este nici despre pescari, nici despre pastravi… Cred ca m-am facut clara, nu? :)))


foto 1: captura mea!!!
foto 2: miraculoasa ciorba de peste!!!
foto 3,4: agitatie mare pe iazul de la Horgesti (foto Liviu Maftei)
foto 5,6: river-pescaritza (foto Liviu Maftei)