La prezentul continuu, mă trezesc, uneori, tânjind după vremuri în care nu m-am născut. Ceva dinlăuntrul meu se identifică, în momentele acelea, cu un dor nebun de acele vremuri, chiar dacă, în carne și oase, sunt în afara lor. Și nu mă-ntreb totuși, niciodată, în acele momente, ”cum ar fi fost dacă…” pentru că, bizar poate, vremurile acelea de care mi-e dor, chiar de eu sunt trupește în afara lor, ele sunt parte din mine, le simt, mă simt una cu ele.Ascultându-mi eroii, apoi, citindu-i, descoperindu-i, înțeleg că dorul meu nu e o simplă nebunie, la fel cum identificarea mea cu ceva aparent exterior mie nu-i o nebunie. La prezentul continuu, nu-l am pe ”ce-ar fi fost dacă…” în mine.Ideea asta a maturizării e o iluzie îmi zic din nou, la fel cum ”aici și acum” aruncă-n derizoriu conceptele de ”trecut” și ”viitor”. La prezentul continuu, netrupește, sunt una cu vremurile mele de care mi-e dor.Ce vreau să spun, pentru că așa simt, este că de oricare derizorii ”trecut” sau ”viitor”, trupește, aș fi aparținut, aș fi fost mereu aceeași, a prezentului meu continuu, un element lipsit de importanță din infinitele elemente ale ”tagmei inadaptaților”. Sau, mai drag mie auzului si simțirii, unul din infiniții naivi ai Clubului Naivilor Iremediabili, cum râdeam cu un drag prieten plecat de câțiva ani în ”Nepământenesc”…
Tag Archives: dor
Leave a reply
O condamnare
Nu am, dar chiar nu am nici cea mai vaga idee despre ce urmeaza sa va spun in dimineata asta si nici vreo urare anume, asa ca pentru o cafea cu dragoste cum numai miercurea se prepara in vreo pravalie, nu mi-e la îndemană.
Mi-e dor de mare, na, si mi-am adus aminte de mai multi “cineva”, eram pe-o plaja undeva, râdeam cu toţii, condamnaţi, si cantam asa: “văăăd trei sori când merg la maaaaaare….”. Vreo trei zile si doua nopti am tot cantat asa, pana ne-a plesnit soarele, zicandu-ne intr-o dimineata ca s-a facut vremea sa plecam acasa…
BUNA DIMINEATA, indragostiti din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de scris impreuna volumul “cele mai scurte amintiri de-o vara”, sorbind impreuna din ea, din inepuizabila cafea! 🙂