 |
| From Muze peste tot |
Si daca, zice-se, toate au un pret, ei, bine, eu cred ca nu-i asa, eu stiu ca nu-i asa, sunt si nepretuite pe lumea asta si in viata asta -ca n-ar fi pretuitul fara nepretuire, cum sensul fara non-sens n-ar fi, nici cuvantul fara tacere, ori rasaritul fara apus, plouatul fara uscat, insoritul fara innorat si tot asa -, iar nepretuitele pe lumea asta si viata asta sunt tocmai acele ascunse noua si carora, absurd, le punem pret. Iubirea, trairea, suflarea, respiratia, inspiratia, creatia…
Mi-e de nepretuit gandul meu, acum, la marea mea, la pescarusii mei, la valurile mele, la alegele mele si nisipurile mele. De nepretuit, de necumparat vreodata, gandul meu acum la tine, om bun din lumea mare, oricine ai fi, oriunde te-ai afla.
