despre frumosul
nu din singurătate, ci din însingurare (chiar dacă doare)
neașteptare/necondiționare (nu există-n dicționare!)
neașteptat/necondiționat (dicționarul le-a identificat)
și
elemente (unul singur, unul deformat, duce la mulțimi demente)
 |
| From Muze peste tot |
Ca după atunci când, abia renăscut, știi că nu (mai) aparții acestui timp, acestei lumi gata bolnave de război, de ură și minciună. Asculți, privești (in)conștient (in)conștientul – joc de paranteze –
și știi(?) că doar(e!) ție-ți aparții…
 |
| From Muze peste tot |
 |
| From Muze peste tot |
Și sunt zile (ca acestea!) în care cuvântul (oricare ar fi el și-n rostirea oricui s-ar afla) îți apare ca una dintre cele mai mari puteri de la facerea lumii și articularea cuvântului însuși, încoace. Un singur cuvânt poate propaga o putere uluitoare, atât de mare că nu mai știi dacă, vreodată, a existat un sens unic al lui, al cuvântului, oricare ar fi acela și-n rostirea oricui s-ar afla.
Ții seama de context și, brusc, lumea ta se schimbă, echilibrul tău își pierde sensul, lumea ta, parcă, dă să se prăbușească.
Variante:
A: Crezi PACE și te trezești în plin RĂZBOI.
Crezi IUBIRE și te trezești înconjurat de URĂ.
Crezi ADEVĂR și ți se arată MINCIUNA.
Crezi UNITATE și te trezești în SINGURĂTATE.
Crezi LIBERTATE și te trezești închis între GRANIȚE.
Și TOT AȘA și te trezești că… DINTOTDEAUNA LA FEL.
B: Spui PACE, dar tot ce vrei este să generezi RĂZBOI.
Spui IUBIRE, dar propagi URĂ.
Spui ADEVĂR, dar dai sens MINCIUNII.
Spui UNITATE, dar naști INTOLERANȚĂ.
Spui LIBERTATE, dar ridici GARDURI.
Și TOT AȘA și te trezești ca moartea ta nu mai înseamnă nimic.
C: Crezi PACE, spui PACE, generezi PACE
Crezi IUBIRE, spui IUBIRE, generezi IUBIRE
Crezi ADEVĂR, spui ADEVĂR, generezi ADEVĂR
Crezi UNITATE, spui UNITATE, generezi UNITATE
Crezi LIBERTATE, spui LIBERTATE, generezi LIBERTATE
Si TOT ASA si te trezesti sihastru în propriul trup chilie…
Și, obsesiv, revin: Iar dacă el, cuvântul însuși, are vreun sens, în rostirea și înțelegerea cui se află pentru a justifica simţirea, gândirea, privirea, mângâierea, umilinţa, suflarea, sfidarea, Unitatea, Războaiele, Libertatea, Pacea, Dreptatea, Adevărul, Iubirea?
Între gând și rostirea lui în cuvânt unde te afli?…
Și se întâmplă să intri în câte o buclă de timp, o pagină de carte doar sau orice altceva extrem de mărunt (un miros, o culoare, un gust) să genereze în tine un sentiment profund de… eternitate. O eternitate tradusă printr-o liniștitoare, cumva, înțelegere a resemnării. Față de tot văzutul și nevăzutul, față de tot simțitul și nesimțitul, față de făcut și nefăcut. Față de ”istoria se repetă”, ”istoria se repetă” neavând, de fapt, nimic a face cu războaiele din exterior, ci doar cu bătăliile pe care, în sine, le ducem fiecare în parte. ”De când lumea și pământul”. Suntem la fel. Nimic nu ne schimbă, într-un anumit sens…
Mă simt tot mai departe de semnificația conceptului ”revoltă” față de oricine, față de orice. Mi-e tot mai nesemnificativă semnificația conceptului ”dispreț”, mi-s tot mai pline de sens conceptele ”acceptare”, ”iertare”, ”compasiune”. Și unică cingătoare a semnificațiilor și nesemnificativului este IUBIREA.
Și revin, suntem noi înșine, cei situați între distanța de la gând/simțământ la expulzarea gândului/simțământului în cuvânt. Dureros travaliu, uneori, parcurgerea acestei distanțe…
Respir, pe malul mării, ”O gură de aer” de George Orwell și timpul meu a stat în loc…
 |
| From Muze peste tot |
 |
| From Muze peste tot |
boluri pline cu fluturi
fluturi cu aripi crocante
cu antene întinse
iubiri nepretinse
zorii mi-s tartă cu fluturi
gând si simțire
la prânz, o supă de fluturi
și fluturi la cină
te-nghit și pe tine
cu vină
din aripi, de mine
te lepezi, te scuturi
noi, oamenii fluturi
oamenii vii,
trupuri înfrânte
de-neîntîmplate, mărunte,
orgii
Scurta distanță dintre ieri și azi se parcurge din acum în acum. De parcă, de parcă ar fi vreo diferență între ieri și azi.
 |
| From Muze peste tot |
Uneori, mi-as dori sa fiu magician, printr-o magie doar sa pot transforma intr-un singur inteles notiunea mea de Univers. E ca atunci cand, in anii de scoala, eram intrebata despre electroni, neuroni, sinapse, integrale, functii, celule, atomi, multimi, ecuatii, demonstratii, metafora, gen literar, teorii, axiome, silogisme, neologisme si tot asa, iar eu, timida, speriata, incurcata raspundeam mecanic, dar Universul meu striga “IUBIRE-i raspunsul, orice m-ati intreba!”…
 |
| From Muze peste tot |
Pe rafturile bibliotecilor din facultatile mele mintale sunt aranjate pe categorii de varsta, pe categorii de stari, categorii de emotii, umilinte, nazuinte, frustrari, iertari, sunt asezate, ziceam, carti si jocuri. Le-am rasfoit si m-am jucat, pe/cu unele de nenumarate ori pentru ca, pentru a avea acces la MINE – carte si joc urmator, cartile si jocurile le-am parcurs fila cu fila, zar cu zar, pana la cotor. De fiecare data, deznodamantul e acelasi, IUBIRE si umor.
Sunt o colivie cu stari…
 |
| From Muze peste tot |
Imi inlocuiesc cinismul cu iubire. In fond, e vorba despre alegere. Eu aleg iubire. Experimentez emotie. In orasul meu invat sa respir.
 |
| From Muze peste tot |
 |
| From Muze peste tot |
Cuvintele, ingreunate de sensuri, obsesiva framantare a mea. Vorba, cuvant sau sens? Ce legatura sa fie intre o vorba mare nascuta dintr-un cuvant frumos si sensul dat, de fapt, de graitor? Ca, uneori, vorbele sunt tare mari, cuvintele frumoase, dar sensurile lor, murdare… Si ajung din nou, fara sa vreau, ermetic poate dar nu in afara unui context, la diferenta dintre a propovadui si a impartasi. Nu vreau sa mai aud vorbe mari, imi doresc doar sa simt sensuri curate… E un firesc al meu sa nu-mi pot tine starile acasa!