Category Archives: 365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru “cafeaua de dimineata”

Numiri

From Muze peste tot

Dacă ar fi să dau un nume – mi s-a năzărit – dimineților mele, acela ar fi îngăduiri. Îmbrățișări e numele de mi-l poartă zilele, iar nopților mele le-aș spune trezii.

Îngăduire, îmbrățișare, trezie. Iubire.

Lumi paralele

From Muze peste tot

Și totuși care e granița dintre vis și realitate, mă întreb (constant), abia ieșită (si acum) din lumea visului de noapte, încercând să-mi dau crezare în lumea numită a realităților de zi. După anumite petrecute în visul de noapte, trăitul propriu-zis în lumea de zi mi se pare SF.

Trăiesc la fel de intens în lumi paralele.

o liniște

From Muze peste tot

Și ai un gând ca o revelație și te sperie, cumva, gândul că gândul tău ar putea fi unic, asculți apoi pe cineva, îți mai amintești și de altcineva care a gândit gândul tău și l-a mai și scris de când lumea și pământul și-ți amintești că, chiar și gândul acesta că ți-a scris cineva cu mult înainte gândul nu e unic, că a mai fost împărtășit de cineva și tot așa…

Și te liniștești brusc, cuprins de liniștea nesingurătății.

Muguri

From Desenele mele

Muzele și muzii au o anumită mândrie a lor, iar pentru a le înțelege atitudinea, mai cu seamă în primăveri, privește crengile copacilor întâlniți în drumul tău spre oriunde, fie el numit și drum rutină. Ai să vezi muzele și muzii plesnind de mândrie sub formă de muguri si flori.

Hrana

From Desenele mele

Mi-aduc aminte (și sunt sigură că mulți dintre voi vă amintiți) de jocul acela în care, în copilărie, ai mei – părinți, bunici – încercau să ne prindă pentru a ne determina să mâncăm: hai, o gură pentru tine, una pentru mama, una pentru tata, una pentru sora, una pentru bunica, una pentru bunicul, una pentru verișoare și tot așa, câte o gură de mâncare pentru persoanele iubite din jur. Persoane dragi pe care ajungeam noi, copiii, să le enumerăm, să le căutăm. Era un truc care, cu adevărat funcționa, iar acum, e jocul în care, la rându-mi părinte fiind, încerc să-mi prind uneori copilul. Și funcționează. ”Una pentu mine, una pentru mami, una pentu tati, muni, bita, coti, gigi, mala, tudol, titol, ti una pentu sînzi, una pentru chiti, una pentu doamna, una pentu matutica…”. Și râdem și ne strângem în brațe, trimițând astfel și câte un gând bun fiecărei persoane dragi din jur.

Jocul ăsta, mi s-a năzărit acum, mă gândesc că funcționează pentru că are de-a face cu iubirea, cu HRANA și mai puțin cu mâncarea. Nu-mi oblig copilul să mănânce, îl încurajez să descopere, precum iubirea, hrana…

Tot așa, mi s-a năzărit, poate ar trebui să intrăm uneori în jocul cu vreo carte. Azi citim o pagină pentru tine, mâine, una pentru mama, una pentru tata, una pentru… și încă una și tot așa. Și te pomenești că, dând cărților de gust, ajungi să înțelegi că ele sunt iubire

Priveste-ma!

From Diverse

Chiar acum, da, da, chiar acum, o muză stă cocoțată pe frunza aceea de floare la ghiveci aflat în fața, în stânga,în dreapta, în spatele ori într-una din diagonalele biroului tău. Te așteaptă, răbdătoare (chiar dacă bate aparent iritată din picior, provocând ușorul tremurat al frunzei – știți, muzele nu se înfurie niciodată cu adevărat), ca în fiecare zi de atâția ani, să o vezi.
Apropo de asta – sau nu – într-o zi, am adulmecat atâta la aerul de afară în așteptarea unei primăveri că am inspirat o muză. Atunci mi s-a năzărit că strănuturile, știți, se prea poate să fie cauzate de inspirația vreunei muze…