Imi inlocuiesc cinismul cu iubire. In fond, e vorba despre alegere. Eu aleg iubire. Experimentez emotie. In orasul meu invat sa respir.
 |
| From Muze peste tot |
Category Archives: colţul meu de creaţie…
non-sens
 |
| From Muze peste tot |
Cuvintele, ingreunate de sensuri, obsesiva framantare a mea. Vorba, cuvant sau sens? Ce legatura sa fie intre o vorba mare nascuta dintr-un cuvant frumos si sensul dat, de fapt, de graitor? Ca, uneori, vorbele sunt tare mari, cuvintele frumoase, dar sensurile lor, murdare… Si ajung din nou, fara sa vreau, ermetic poate dar nu in afara unui context, la diferenta dintre a propovadui si a impartasi. Nu vreau sa mai aud vorbe mari, imi doresc doar sa simt sensuri curate… E un firesc al meu sa nu-mi pot tine starile acasa!
fara pret
 |
| From Muze peste tot |
Si daca, zice-se, toate au un pret, ei, bine, eu cred ca nu-i asa, eu stiu ca nu-i asa, sunt si nepretuite pe lumea asta si in viata asta -ca n-ar fi pretuitul fara nepretuire, cum sensul fara non-sens n-ar fi, nici cuvantul fara tacere, ori rasaritul fara apus, plouatul fara uscat, insoritul fara innorat si tot asa -, iar nepretuitele pe lumea asta si viata asta sunt tocmai acele ascunse noua si carora, absurd, le punem pret. Iubirea, trairea, suflarea, respiratia, inspiratia, creatia…
Mi-e de nepretuit gandul meu, acum, la marea mea, la pescarusii mei, la valurile mele, la alegele mele si nisipurile mele. De nepretuit, de necumparat vreodata, gandul meu acum la tine, om bun din lumea mare, oricine ai fi, oriunde te-ai afla.
Schițe
În dansul răsăritului m-am prins și azi, adierea vântului de dimineață de vară fierbinte mi-a trezit simțurile, le-a ascuțit, corpul mi-e coală goală, simțurile – creioane colorate și fără radiere cum bine mi s-a deslușit, zilele astea, noțiunea radierei. Schițez și colorez drumul meu, eseu.
În fiecare dimineață mi-e la fel, dar niciodată ca așa, acum…
Sete
mi-s algă
mi-e sare
sete de mare
 |
| From Muze peste tot |
Haihui
Cu mintile haihui pe cerul cu pistrui
Niciodată aceeași
Dacă orele unei zile ar fi definite ca destinații,
în dimineți m-aș muta.
În fiecare seară
cu bagajele după mine
aș lua bilet pentru aceeași destinație
|
| From Muze peste tot |
un bilet spre dimineață, vă rog!
Și oricât de mare ar putea uneori fi distanța de la apus la răsărit
– că distanța de la apus la răsărit nu e niciodată aceeași –
cu înverșunare aș parcurge-o.
Odată ajunsă
aș trimite poștașul
în fiecare dimineață
la tine
c-o stare de suflet.
ca acum
Era o noapte ca aceasta
iar cerul era o turma de elefanți.
La mijloc
luna și noi nu ne mai găseam
de urmă prin turmă…
 |
| From Muze peste tot |
La răsărit
 |
| From Muze peste tot |
Jonglez cu răsăritul
de parcă
de parcă aș fi
cel mai mare circar
al lumii
azi minge de foc
din palmă în palmă
să ard
mâine, cine știe,
el ghem de ață
eu fus
mă înșir să mă deșir
iar ieri răsăritul
mi-a fost elixir
pentru când
din gând în gând
cu gândul la tine
uit să respir
Dezvăluiri
 |
| From Muze peste tot |
Poate că… poate că unor oameni le e dată aparent întâmplarea unei întâlniri și numai pentru a le face cunoscută profunzimea sensului/rostului unui… zmeu.
Iar odată ce ai înțeles CUM se rostește și se simte cuvântul ”ZMEU”, lumea începe să capete și ea alte sensuri, lumescul la fel, precum și sinele.