 |
| From Muze peste tot |
Și m-am întors de pe o parte pe alta, dintr-o lume în cealaltă, odată cu ivirea zorilor, că ce-am mai bun de făcut dacă nu să-mi trăiesc lumile așa cum mi-s date, ca atare, una în vis, alta în realitate. După o vreme ajungi să te simți confortabil în amândouă, de-a dreptul fascinat de ele, lume a lunii, lume a soarelui. În lumea lunii, bunăoară, nu este cafea. Acum, că-i soare, da!
 |
| From De-ale jurnalistilor |
Uneori
gândul meu
cu Nichita Stănescu
cel viu
mă (cu)prinde
în stare de panică
 |
| From Muze peste tot |
Dacă ar fi să dau un nume – mi s-a năzărit – dimineților mele, acela ar fi îngăduiri. Îmbrățișări e numele de mi-l poartă zilele, iar nopților mele le-aș spune trezii.
Îngăduire, îmbrățișare, trezie. Iubire.
 |
| From Muze peste tot |
Și totuși care e granița dintre vis și realitate, mă întreb (constant), abia ieșită (si acum) din lumea visului de noapte, încercând să-mi dau crezare în lumea numită a realităților de zi. După anumite petrecute în visul de noapte, trăitul propriu-zis în lumea de zi mi se pare SF.
Trăiesc la fel de intens în lumi paralele.
E pauză azi
m-am luat la condei cu norii
din zori i-am pictat
și ei s-au ciocnit
și-apoi s-au spart
cu vântul ca gândul
s-au jucat
la tine gândul mi-au purtat
te-am încondeiat
 |
| From Muze peste tot |
 |
| From Muze peste tot |
Și ai un gând ca o revelație și te sperie, cumva, gândul că gândul tău ar putea fi unic, asculți apoi pe cineva, îți mai amintești și de altcineva care a gândit gândul tău și l-a mai și scris de când lumea și pământul și-ți amintești că, chiar și gândul acesta că ți-a scris cineva cu mult înainte gândul nu e unic, că a mai fost împărtășit de cineva și tot așa…
Și te liniștești brusc, cuprins de liniștea nesingurătății.
6 martie 2015
E ceva fain de tot în trezitul involuntar atât de dimineață: ”cafeaua”, zilnic mai multă, cu poeții mei de citit, de ascultat. Când mi se întâmplă o jumătate de somn în plus, aproape că-mi primesc odihna cu ciudă.
Mă gândesc că miracolele n-ar putea genera miracole decât dacă, precum zâmbetele, au o preexistență a lor.
10 martie 2015
 |
| From Desenele mele |
Muzele și muzii au o anumită mândrie a lor, iar pentru a le înțelege atitudinea, mai cu seamă în primăveri, privește crengile copacilor întâlniți în drumul tău spre oriunde, fie el numit și drum rutină. Ai să vezi muzele și muzii plesnind de mândrie sub formă de muguri si flori.
Astăzi m-am trezit cu gândul la cana de cafea ca o călimară cu cerneală pentru scris diminețile.
 |
| From Diverse |