Și sunt dimineți de toamnă- ca acestea – în care nu că n-aș avea vreun gând de împărtășit cu treziții, dar în care mai presus de gândul – de bună seamă frumos – pe care l-aș împărtăși cu ei, e simțirea, parcă, respirației tuturor netrezitelor încă, ne- și cuvântătoare de pretutindeni.
 |
| From Desenele mele |
Să ascult iarba, să înghiontesc, prin pași, ghinde și castane, să mă pitulez în boabe de struguri, să zic ”somn bun, dragă știrbă lună!”, ”bună dimineața, soare!”.
 |
| From Desenele mele |
Știi diminețile acelea cu
”habar nu am”
și
”decât că”
orice ”habar nu am” și ”decât că” ar însemna?
Și eu.
Decât că…
habar nu am.
În zilele acelea,
cafeaua e cu dimineți.
 |
| From Diverse |
închin
combin
nu mă abțin
toamna în pahar de plastic
muzele joacă șotron
muzii
fac
tumbe
elastic
E incredibil,
totuși,
de câtă încăpățânare dau dovadă
unele muze
în acele dimineți
 |
| From Desenele mele |
nu vor să se trezească și pace,
sunt de-a dreptul caraghioase
cum se sucesc ele de pe-o parte pe alta
prin flori,
prin stele,
prin ramuri de pruni și soc și corcoduși,
în pietre, în aer,
peste tot
că muzele sunt peste tot
chiar încăpățânate
și se văicăresc
și-mi strigă
”mai lasă-ne puțiiiin
puțiiiin de tot!”
Bine, fie, vă las!
Supa de muze e unul dintre acele feluri de hrană de care nu te poți sătura, ba, mai mult, de ce o savurezi, de aia ți se pare mai bună. Marele, extraordinarul avantaj în prepararea supei de muze e că ele, muzele, nu se termină niciodată, fiind la îndemna oricui e dispus să le simtă, să le vadă, să le pipăie, să le culeagă și să prepare din ele supă. Muzele sunt peste tot, muzelor le place să se facă pentru hrana ta, o supă.
 |
| From Diverse |
Sssst!
Muzele mele dorm,
nu vor să se trezească,
și parcă nu mi-e să le spun
hei, hai, muze, sus, e bună dimineață!
În iarbă,
furnici prepară
din ghinde verzi
dulceață.
La ce vor fi visând muzele, nebunele
și cine
și ce le inspiră?
Furnici,
de-atâtea ghinde verzi,
în iarbă, rouă transpiră.
 |
| From Desenele mele |
 |
| From Vama Veche, 1 mai 2014 |
De-a v-ați
trăitele
nerostitele
în trăirea
nerostirea
lipsiți de cuvinte
ca nerostite
cuvintele
să rămână trăiri
și atât
te joci?
O trăită eu
o nerostită tu
o nerostită la mine
pentru o trăită la tine.
Frecvențele mele sunt distanțele, duratele, neașteptările, iubirile, pe ici pe colo incert, în cercuri albe, pescărușii și ciorile mele. Am învățat să le ascult ca să vorbesc pre limba lor. Cu distanțele, duratele, neașteptările, iubirile, pescărușii și ciorile mele. Ne dăm binețe în aceleași răsărituri, amiezi și apusuri. Ne bem cafelele în regăsiri fără căutări.
Suntem și atât, ascunși, dar la vedere.
 |
| From Diverse |
 |
| From Vama Veche, 1 mai 2014 |
Nu vi se intampla sa va treziti, uneori, cu gandul la acei CINEVA ale caror nume nici macar nu le stiti, nu le-ati stiut niciodata, dar care, la un moment dat, vor fi insemnat cumva, ceva, in trecerea prin viata voastra? Cum ar fi, de exemplu, acel cineva care, in timpul unei vacante, ti-a dedicat un semn de pace, trecand pe langa tine pe o plaja, un zambet de nicaieri sau, pur si simplu, un “hey, cheer up!” si atat, cand tu te credeai singur cu gandurile tale, abandonat pe undeva pe o banca in fata unui supermarket?
