Tag Archives: definitie

Impreuna

7 ianuarie

Înainte de a te trezi la propriu, de a-ti da energia necesară începerii unui nou an, a unei noi luni, săptămâni sau zile, înainte de a putea spune ca da, cafeaua este un moment uneori doar al tău cu tine însuţi, înainte de toate acestea, cafeaua este – aproape că mi-e imposibil să cred altfel- motiv de a fi împreună chiar şi numai ca stare (de-ţi sorbi cafeaua singur, fizic) cu cei pe care îi iubeşti sau te iubesc, îi respecţi şi te respectă, îi ocroteşti şi simţi că te ocrotesc.

From Desenele mele

Cafeaua (care poate fi un ceai de fapt, un suc de portocale sau chiar o cană cu lapte etc.) de dimineaţă este, astfel, o definiţie pentru “a fi împreună”. “Împreună” care, pe undeva, vindecă. În diminețile mai puțin fericite se simte cel mai tare puterea de vindecare a lui “împreună”, nu-i așa? Dar și o bucurie, ar mai fi ea reală daca n-ai avea cu cine s-o împarți? 🙂


U2 – Sometimes You Can’t Make It On Your Own

BUNA DIMINEAȚA, cafegii din lumea asta mare și încăpătoare, pofta buna la cafea și poftă de a sorbi și în acest an, împreună, din ea!

Definiție

De la Doamna mea am păstrat, pînă astăzi, definiția lui Eminescu a poeziei -dintre multele definiții date aceluiași concept de marii autori ai vremurilor – ca fiind cea mai aproape sufletului meu.

Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,
Strai de purpură și aur peste țărîna cea grea.

(Epigonii)

În toți acești mulți ani, a recita ”definiția” eminesciană pe post de răspuns, oricui m-ar fi întrebat ce este poezia, a devenit aproape o rutină. N-am mai stat, ce-i drept, niciodată de-atunci, să reflectez asupra conceptului, să mă întreb dacă nu cumva, poezia este (și) altceva decît un înger, joc de icoane sau purpură de aur. Nu m-am gîndit nici măcar la propria-mi definiție, dacă oi avea una, în mod real, sau dacă, în mod real, ea există.

Astăzi însă, gîndurile acestea m-au izbit prin a-mi da seama că poezia mea nu se regăsește totuși, nu s-a regăsit, de fapt, niciodată, în definiția lui Eminescu. În esență , poezia mea nu se desprinde de divinitate, dar ea nu se regăsește în haina definiției pe care o dă poeziei, Eminescu. M-am trezit, astăzi, spuneam, pusă în fața acestor constatări, după ce m-am conștientizat emoționată la maxim de percepția altcuiva asupra poeziei: Alexandru Vakulovski.

senzaţia aia că eşti copil şi tata te ia la plimbare ţinându-te de mână. asta e poezia.

SUPERB, nu-i așa?

Întreabă-mă acum, ce este poezia?
Am să-ți dau probabil, același răspuns pe care ți l-am dat atunci cînd mă întrebai despre iubire, emoție, trăire, intens, frumos, urît, tot și nimic, sublim, ”sine” și ”în sine”: puf de păpădie