Nu am, dar chiar nu am nici cea mai vaga idee despre ce urmeaza sa va spun in dimineata asta si nici vreo urare anume, asa ca pentru o cafea cu dragoste cum numai miercurea se prepara in vreo pravalie, nu mi-e la îndemană.
Mi-e dor de mare, na, si mi-am adus aminte de mai multi “cineva”, eram pe-o plaja undeva, râdeam cu toţii, condamnaţi, si cantam asa: “văăăd trei sori când merg la maaaaaare….”. Vreo trei zile si doua nopti am tot cantat asa, pana ne-a plesnit soarele, zicandu-ne intr-o dimineata ca s-a facut vremea sa plecam acasa…
BUNA DIMINEATA, indragostiti din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de scris impreuna volumul “cele mai scurte amintiri de-o vara”, sorbind impreuna din ea, din inepuizabila cafea! 🙂
