Nu o data am fost cuprinsa de o ciuda anume, o ciuda pe care, din cauza a ceea ce o determina, nu o pot descrie nici macar pe ea: ciuda de a nu putea transmite in cuvinte anumite stari si sentimente doar pentru ca ele sunt mai presus decat cuvintele.

From Evadarile noastre muzicale

De un astfel de of sunt cuprinsa in dimineata asta, cand as vrea sa pot transmite definitia EXACTULUI in starea de care sunt cuprinsa, stare data de concertul de duminica seara din The Stage Bacau unde, pentru a doua oara, a cantat Mircea Vintila. Insotit de Jul Baldovin la chitara si voce, artistul Mircea Vintila ne-a daruit, chiar ne-a daruit – v-am mai spus eu si data trecuta, cand Mircea Vintila isi deschide bratele, chiar te simti imbratisat! – doua ore de neuitat, iar OMUL Mircea Vintila, doua ore, din nou, de neegalat.

MIRCEA VINTILA – Un om pe niste scari

Ferice, zau, ferice de cei care isi gasesc acel ceva necesar, interior vorbind, pentru a iesi din casa si pentru a castiga doua ore incredibil de frumoase de viata, la vreun concert sau alt eveniment de gen! Cu ciuda va spun, dar cu inima plina – nu pot descrie cat de plina! – BUNA DIMINEATA, oameni frumosi de pretutindeni, pofta buna la cafea si pofta de pretuit ce-i de pretuit si de – cu ciuda din asta ca a mea, acum – de impartit lumea cantand impreuna cu ea! 🙂