Nu sînt fan Mihai Mărgineanu. Nu am fost niciodată, nu m-am pretins, vreodată, a fi. Nu înseamnă că nu m-am distrat copios, la toate petrecerile la care, în special spre dimineaţă, i-am ascultat muzica. Îmi face bine, de altfel, muzica lui, muzica adolescenţei şi a studenţiei mele, e imposibil, cred, să nu-ţi facă.

Mihai Margineanu – A fost odata
Asculta mai multe audio Muzica

Sîmbătă, Mihai şi banda lui au concertat la Bacău, în pub-ul The Stage. Aici s-au întîmplat lucruri nemaipomenite, pe care nu le aşteptam, pe care nu le bănuiam măcar, pe care acum, nu mi le mai pot imagina ca nefăcînd parte din noaptea aceea.

O noapte nebună, în care i-am descoperit pe băieţi aşa cum, de fapt, cred, chiar sînt. Extrem de talentaţi, amuzanţi, sufletişti şi prietenoşi, venind ei la tine la masă pentru a ciocni un pahar, pentru a depăna o vorbă pentru a-ţi spune un banc…

E bine să ştii că sînt vedete care îşi lasă aerele acasă. Sau că, efectiv, nu le au. E liniştitor să afli că aplauzele tale chiar au contat.

E extraordinar, cînd vedetele, după concert, îşi iau ghitările sau viorile în braţe, pentru a le gîndila din nou, dar nu pentru că asta le e meseria. Ci pentru a fredona- poveşti la gura sobei, stropi de val de mare, foc de tabără – împreună cu oamenii de lîngă ei, cîntece de suflet.

Şi cît de minunat e să încingi, la răsărit, o horă, cu astfel de, preţ de o noapte albă, dragi prieteni…

…pe care să-i aştepţi, cu nerăbdare, şi altădată…