fara cuvinte

Mai deunazi am citit cum ca Armata Americana vrea sa implanteze microcipuri in creierele soldatilor sai. Si asta, Doamne fereste, nu pentru vreun alt motiv decat cel al evaluarii starii de sanatate a bravilor luptatori, 24 de ore din 24…

Nu am cuvinte sa exprim ce simt numai fata de ideea in sine, daramite de punerea ei in aplicare. Sunt pur si simplu impietrita de groaza, consternata si scarbita. Si-mi vine in cap versul unul cantecel (preluat de altfel dupa un mare hit cu un mare hotel american). “AMERICAAAAAAANIIIII-S DE VINAAAAAAAAAAAAAAAA BIP BIP BIP!!!”

cu aroma de cafea

De cand ma stiu am fost matinala. Dar nu am stat niciodata sa ma intreb de ce. Sigur este insa, ca iubesc diminetzile. Diminetzile in care, copil fiind,  admiram soarele rasarind tiptil din ceasca de cafea a mamei, imi puneam capul in bratele ei si ascultam impreuna ciripituri anapoda de pasari. Mai tarziu, in facultatate, diminetzile au devenit momente de reflectie. Doar eu cu ceasca mea de cafea, si cele cateva tzigari pe holurile jegoase ale caminului. Urmaream cum, din primavara pana-n toamna, doi gugushtiuci isi traiau povestea de iubire chiar pe ramul plopului din fatza geamului. Acum, la casa mea fiind, diminetzile sunt minute de “pus ordine” in ganduri, de stat la vorba cu prietenii pe forum, de descifrat vise de peste noapte.

Iubesc diminetzile la mare, la munte, diminetzile din curtea bunicilor, diminetzile care sparg petreceri cu prietenii, diminetzile cu examene, diminetzile fara examene, diminetzile de dinainte de concert, de dupa concert … Dimineztile care-mi calauzeau drumul spre liceu, spre facultate, diminetzile care-mi arata acum drumul  spre serviciu.

Dimineatza sunt eu insami.

Tacutele statui

Sunt aici mereu, reci, inexpresive, cuiburi de pasari in cuiburi de cultura…

    Odata ridicate – cu talente care, cine stie, vor fi candva, la randul lor imortalizate – ele vegheaza in tacere generatzii intregi de visatori pe aleea parcului.

    Sunt clipe incremenite de istorie, cultura si civilizatie. Si totusi, atat de lipsite de importantza…

   Probabil ca daca peste noapte cineva s-ar gandi ca aleea trebuie largita, abia atunci, trecand prin locul ramas gol, vom simtzi ca ceva (ne) lipseshte… Chiar daca nu vom ?ti cu certitudine ce.

Lansare de carte

Zilele trecute la Bacau a avut loc lansarea celui de-al doilea volum de versuri al scriitoarei Silvia Miler. Dupa “Lacrima Meduzei” – volumul de debut(2005) – Silvia Miler propune publicului cititor o noua colectie de poezii, reunite de data aceasta sub titlul “Incantatiile Meduzei”.

La eveniment au fost prezenti cunoscuti scriitori bacauani, profesori, critici literari si prieteni ai autoarei. Dupa ce scriitorul Ion Prajisteanu a amintit ca volumul « Incantatiile Meduzei » a aparut sub egida Fundatziei Culturale “Octavian Voicu” si a revistei de cultura « Plumb », cuvinte de apreciere au fost rostite rand pe rand, de profesorul Grigore Codrescu, de scriitorul Calistrat Costin, de criticul literar Petre Isachi precum si de apropiatzi ai autoarei care au tzinut sa o felicite.

In acord deplin, s-au remarcat atat talentul Silviei Miler “de a intra în metafizica liricii populare printr-o poezie a descantecului” (Petre Isachi) cat si abordarea de catre autoare a versului clasic, intr-o epoca in care “cuvintele nu mai au muzicalitate”…”Cand citesti poemele din ziua de azi – a apreciat profesorul Grigore Codrescu – este imposibil sa nu remarci ca ele vor sa shocheze prin cuvinte dure, murdare… Cand citesti Incantatiile Meduzei insa, aproape ca-tzi vine sa spui ca ele apartin unei autoare anacronice, pentru ca aceasta merge pe un criteriu poetic care, in timp, nu a dat gres niciodata. Silvia Miler cultiva versul livresc, clasic, or este greu sa scrii in ziua de astazi in vers clasic”.

Prin cele cca 40 de poezii, autoarea abordeaza toate marile teme ce au preocupat de-a lungul veacurilor gandirea umana: trecerea ireversibila a timpului, fericirea, viata, moartea, Dumnezeu. Toate sub forma “Incantatiilor Meduzei” – volum ce reuneste, “intreg registrul de sensibilitate al Silviei Miler”. “Cunosc poezia Silviei Miler de la primul volum si mi-a facut o buna impresie. Este un om care stie ce este aceea poezie. De altfel, nu pot sa nu remarc faptul ca, in ultima vreme, poezia bacauana incepe sa fie de genul feminin. Silvia Miler imi intareste acest gand!” a declarat Calistrat Costin, presedintele filialei bacauane a Uniunii Scriitorilor din Romania.

De remarcat faptul ca ambele volume – aparute la editura Casa Scriitorilor din Bacau, poarta amprenta autoarei, nu doar versurile apartinandu-i. Coperta si ilustratia interioara poarta semnatura tot a Silviei Miler.

Coraline

Cireasa rosie-n raspar

De pofta viermelui aleasa

Nebanuita esti in par

Rubin pe valul de mireasa

 

Mici coraline amagitoare

Desfata zvonuri la urechi

Intelepciunea iertatoare

Da noului… un rost mai vechi

 

 

”free fall, flow river, flow…”