I don’t give a damn!

Sunt unele lucruri – aceleasi, de ani de zile – de care nu ma pot lepada. Pentru ca ele ma schimba si vor continua sa ma schimbe, in bine zic eu, sa-mi ofere de fiecare data, ele ramanad aceleasi, alte si alte perspective. Despre ce a fost, despre ce este si va sa fie.

Peter Pan

Mary Poppins

Baricco

Forrest Gump

Fluturii sunt liberi

Si caii se impusca, nu-i asa?

What a wonderful world

Stand by me

Woodstock:

Feel Like I’m Fixing To Die Rag

Country Joe & the Fish

Come on all of you big strong men
Uncle Sam needs your help again
he’s got himself in a terrible jam
way down yonder in Viet Nam so
put down your books and pick up a gun we’re
gonna have a whole lotta fun

    And it’s one, two, three, what are we fighting for
    don’t ask me I don’t give a damn, next stop is Viet Nam
    And it’s five, six, seven, open up the pearly gates
    ain’t no time to wonder why, whoopee we’re all gonna die

Come on wall street don’t be slow
why man this war is a go-go
there’s plenty good money to be made by
supplying the army with the tools of its trade
let’s hope and pray that if they drop the bomb,
they drop it on the Viet Cong

Come on generals, let’s move fast
your big chance has come at last
now you can go out and get those reds
cos the only good commie is the one that’s dead and
you know that peace can only be won when we’ve
blown ’em all to kingdom come

Come on mothers throughout the land
pack your boys off to Viet Nam
come on fathers don’t hesitate
send your sons off before it’s too late
and you can be the first ones on your block
to have your boy come home in a box

ETCETERA

Moarte de Poet

!stau in pamantul sterp fara noroc,

cadavrul mi-l ingrop si mi-l dezgrop

gropar al vietii mele fara viatza

traita-n scarba, in dezgust si greatza,

platit cu Timpul care ma omoara

dator vandut celui ce ma plateste

din groaza mea nu pot iesi afara

cum Soarele arzand se osandeste!

Cezar Ivanescu

Ma intriga moartea lui Cezar Ivanescu.

Cezar Ivanescu a murit. Cezar Ivanescu e poet. Si chiar de n-ar fi fost poet, el tot a murit.

Se spune ca:

Luni, 21 aprilie, Cezar Ivanescu a venit la Bacau pentru efectuarea unor investigatii medicale. Marti, 22 aprilie, a fost internat la o clinica privata – o celebra clinica privata – pentru a fi supus unei interventii chirurgicale. Cauza: hemoroizi. Fara a tine cont de rezultatele analizelor preliminare care ar fi aratat ca pacientul nu suporta o astfel de operatie, nefiindu-i permisa macar o anestezie locala, medicii au intervenit totusi cu bisturiul, dupa o anestezie generala. Analizele preliminare aratau ca poetul era oricum, intr-o stare critica avand probleme mari cu plamanii si rinichii sau stomacul. Miercuri, 23 aprilie, Cezar Ivanescu este transportat la sectia de terapie intensiva de la Spitalul Judetean de Urgentza Bacau, unde a fost diagnosticat cu embolie pulmonara*. De aici, dupa o intarziere de 6 ore si presiuni puternice, un elicopter SMURD din Bucuresti transporta pacientul la Spitalul de Urgentza Floreasca, Bucuresti. Aici se stinge din viata in cursul zilei de joi, 24 aprilie, in jurul orei 18.00. Diagnostic: insuficientza cardiorespiratorie acuta.

 

Joi 24 aprilie aflu intamplator ca directorul medical al SJU Bacau este la terapie intensiva, unde este un caz special. Directorul medical al unitatii nu era totusi acolo, ci in birou si nici informatii despre vreun caz special nu avea.

Vineri, 25 aprilie aflu ca Cezar Ivanescu a murit.

Marti, 29 aprilie Cezar Ivanescu urma sa fie inmormantat. Intr-un articol dintr-un cotidian central (singurul de altfel) aflu ca sunt suspiciuni privind moartea poetului.

Ce se intampla?

Purtatorul de cuvant al SJU Bacau indica numele doctorului care s-a ocupat de caz. Doctorul nu e de gasit insa desi este de garda. Ba e intr-un birou, ba, e in altul. Directorul medical al unitatii contactat ulterior, “nu stie” nimic de nici un caz. Dupa indelungi sfori, doctorul sectiei se gaseste si brusc declara ca nu-si aminteste ce era scris pe foaia de observatie,”cazul trebuie lasat asa”. Alte surse sunt de negasit. In sensul ca nu raspund probabil, unor numere necunoscute de telefon…

Marti, 29 aprilie, poetul Cezar Ivanescu este condus cu onoruri militare pe ultimul drum. Se odihneste acum alaturi de alti artisti, intr-un mormant situat langa Aleea Scriitorilor, in Cimitirul Eternitatea din Iasi.

Cezar Ivanescu a murit. Cezar Ivanescu e poet. Si chiar de n-ar fi fost poet, el tot a murit.

*Embolia pulmonara este obstruarea vaselor pulmonare cu sange coagulat, care are originea mai frecvent la nivelul venelor membrelor inferioare sau la nivelul inimii. Se manifest? prin dureri toracice, dispnee, cianoza, transpiratii, anxietate, hipotensiune. Factorii de risc sunt tromboflebita, interventiile chirurgicale, imobilizarea, sarcina, obezitatea, contraceptivele orale, etc.

 

 

Sora mare

Sora mea e sora mare, asa-i spun eu din anii studentiei. Asta nu pentru ca as avea o alta sora, ca nu am, dar tot sora mare ramane. Ne spunem, ea mie sora mica, eu ei, sora mare pentru ca, in facultate asa ne deosebea lumea: aia mica, aia mare :))

Ii datorez felul meu de a fi. Faptul ca am ajuns sa am incredere in mine. Ca am luat la facultate, ca am terminat facultatea. Ca am avut curajul sa-mi dau demisia, ca fac acum ceea ce-mi place cel mai mult. Ii datorez faptul ca citesc, ca scriu, ca desenez. Ii datorez faptul ca, in anumite momente, ma ajuta sa inteleg ca imi iubesc sotzul extrem de mult, ca ne pastram “nebuni” ca-n prima zi. Ii datorez faptul ca am pastrat langa mine prieteni de ani de zile. Ca radem impreuna, ca nu ma lasa sa plang. Ador momentele in care “hai sa bem un coniecel”, ador s-o aud povestindu-mi despre copiii ei-nepotzii mei. Sora mare are un suflet ingrozitor de mare.

Sora mea e suflul meu de putere. Sora mea e cea care se-ncapatzaneaza sa ma mentina mereu, acolo sus, increzatoare sa privesc in zare prin fereastra din castelul meu. Chiar daca uneori castelul se darama. Sora mea mi-a aratat-cum numai ea stie sa arate – ce-mi place cu adevarat, ce sunt cu adevarat, ma face sa rad, sa pling si s-o iubesc ingrozitor de mult. E sora mea, cea care, chiar de ziua mea, mi-a ridicat din nou, o turla din castel…

Cunoscand-o pe sora mare, ti se schimba viatza… Sora mare nu poate fi “exprimata” in cuvintele altcuiva decat in ale ei: http://blogs.greenvision.ro/sinzi/

LA MULTI ANI, SORA MARE! TE IUBESC!

si asta este tot pentru tine:

http://uk.youtube.com/watch?v=Gh6NS2D0pW8

Unde nu-i cap, vai de nervii celorlalti sau cum mi-am ridicat eu cazierul judiciar

Bun! Am nevoie de cazier judiciar pentru oaresce chestiuni de rezolvat. Ma interesez in prealabil, tocmai pentru a evita orice neplaceri, de modul in care pot intra in posesia pretiosului act. Ma interesez in stanga si-n dreapta de orar, sa fiu sigura ca nu ma prezint la ghiseu cu 5 minute dupa ora x, pentru ca, aproape cert, mi s-ar tranti geamul in nas! Ma interesez si de actele necesare. Ma trezesc in zori pentru a ajunge cu zece minute inainte de inceperea programului: 8.00. Spre marea mea bucurie, nu sint decat vreo doi oameni in fatza. Ma asez frumusel la coada si astept, cu ochii pe ceas, sa-mi rezolv cat mai repede problema atfel incat la ora 9.00 sa ajung la o importanta conferintza de presa. Numai ca, ori ceasul mea a luat-o razna, ori…

Din cele doua ghisee, in sfarsit se deschide unul, undeva pe la ora 8.15 minute. Intre timp, oamenii s-au inmultit. Solicit cererea tip. Nu mi se ofera, pentru ca nu am intrat inca in posesia timbrului fiscal in valoare de un leu, timbru pe care eu, Doamne fereste, nu as fi fost capabila sa-l lipesc pe cererea tip!!!. Astept timbrul, cedand locul evident, persoanei de dupa mine care are timbru. Soseste timbrul meu. Pozna, tre’ sa ma pun din nou la coada. Care intre timp se lungise binisor. Ajung la ghiseu, inmanez timbrul, domnishoara de dupa ghiseu il lipeste, imi da cererea spre completare. Bun. Numai ca, dupa completare, tre’ sa ma pun din nou la coada care devenise mare de-a dreptul.

Totodata, de la acelasi ghiseu, apare un cap dotat cu ochi, nas, urechi si gura (minte, ma indoiesc!). Din gura capului iese un glas strident si iritat: “cei care si-au depus ieri actele, sa aduca buletinele la mine”. Urmarea a fost evident, formarea unei gramezi de oameni care nu mai stiau bietii, pentru ce stau si daca stau bine la coada. Ma rog, ajung in fatza. Inmanez frumos buletinul, domnishoarei de la ghiseu. Se uita luuuuung la poza din buletin, se uita luuuuuuung la mine. “Imi pare rau, am nevoie de un alt act de identitate ca nu va recunosc in poza”. Stropita deja, de mai multe valuri de furie pana atunci, am ridicat din spranceana si am scos legitimatia de presa. Nu pasaport, nu permis auto, ci legitimatia de presa. Si culmea, m-a recunoscut!!!! Si si-a schimbat si tonul. Brusc a devenit bland, cald si moale. Mi-a multumit chiar ca am avut decenta sa trec pe la ei… Intre timp, toti ceilalti au stat si ei de 3 ori la rand, acelasi rand…

Am reusit dupa o ora sa intru in posesia actului. Multumesc lui Dumnezeu! Pacat de banii investiti in modernizarea sediului. Daca mintea ar putea fi cumparata, cred ca tare bine ar mai fi…

Revenire: Avem di tati!

de pe vremea cand lucram la Euro TV Bacau

Suna a lauda de sine, dar este un reportaj de care sunt foarte mandra. Mai ale ca a primit si o nominalizare la Galele Premiilor Presei Bacauane. Juriul, avizat, credeti-ma 🙂 Si n-as fi reusit poate, fara ajutorul colegilor mei, carora le multumesc mult! 🙂 Stiu, mai am oricum multe de invatzat 🙂

Furie de primavara

Dii, calutii mei din stropi de roua!
cu stropi de roua,
tropotiti-mi trupul,
ca trupul,
din firele de iarba,
in iarba
sa ma renasca furie de verdeatza,
ca din verdeatza sa ma prind
miros de radacina
la radacina sa m-admir
cum trup obscen ce sint iau forme,
diforme,
calcata sub copite,
calcata sub copite,
copitele de roua!

(07.04.2008)

”free fall, flow river, flow…”