Furie de primavara

Dii, calutii mei din stropi de roua!
cu stropi de roua,
tropotiti-mi trupul,
ca trupul,
din firele de iarba,
in iarba
sa ma renasca furie de verdeatza,
ca din verdeatza sa ma prind
miros de radacina
la radacina sa m-admir
cum trup obscen ce sint iau forme,
diforme,
calcata sub copite,
calcata sub copite,
copitele de roua!

(07.04.2008)

Primavara, peste noapte!

Incepind de simbata, 22 martie, este, oficial, primavara. Sau, cum spun specialistii, a inceput primavara astrologica.

Ziua de vineri a fost egala cu noaptea dinspre simbata. “A fost echinoctiul de primavara si, incepind de astazi, fiecare zi este mai «voinica» decit noaptea, adica va fi din ce in ce mai lunga. Totul va dura pina la solstitiul de vara, din 21 iunie, cind ne vom bucura de cea mai lunga zi din an” a explicat seful Serviciului Regional de Prognoza Vremii Bacau, Gheorghe Canache. Potrivit acestuia, primavara isi va intra in drepturi chiar din acest week-end, cind vom avea parte de temperaturi de 18-20 de grade Celsius in cursul amiezelor. http://www.ziaruldebacau.ro/index.php?articol=28236

Cu alte cuvinte, mereu Toparceanu:

Dupa-atata frig si ceatza

Iar s-arata soarele.

De-acum nu ne mai ingheata

Nasul si picioarele!

Cu narcisi, cu crini, cu lotusi,

Timpul cald s-apropie.

Primavara asta totusi

Nu-i decat o copie.

Sub cerdac, pe laurusca,

Cum trecura Babele,

A iesit un pui de musca

Sa-si usuce labele.

Pasarile migratoare

Se re-ntorc din tropice.

Gazele depun la soare

Oua microscopice.

Toata lumea din ograda

Canta fara pauza.

Doi cocosi se iau la sfada

Nu stiu din ce cauza.

Un curcan sta sus, pe-o barna,

Nu vrea sa se bucure.

Motzul rosu ii atarna

Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, batranul, n-are

Cu ce roade oasele.

Ca de cand cu postul mare,

Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru cate-a tras, sarmanul,

Cui sa ceara daune?…

Drept sub nasul lui, motanul

A venit sa miaune.

Dar acum l-a prins potaia

Si-a-nceput sa-l scuture…

Peste toata harmalaia

Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alaturi salta

Doua fete vesele…

Zau ca-mi vine sa-mi las balta

Toate interesele!

http://uk.youtube.com/watch?v=5B67QC91qBE

Asumare

Nu-mi pot asuma ceva ce nu-mi apartine. Ma pot asuma insa, pe mine insami, cu bune, cu rele, cu aspiratiile mele, cu defectele mele. Pot face si compromisuri, in detrimentul meu chiar. Niciodata nu m-au motivat banii. E adevarat, m-au mentinut pe o linie, dar de motivat  nu m-au motivat niciodata. Si sper ca nu vor putea vreodata sa ma motiveze.

„Imi apartin, pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!”(Omar Khayam)

http://www.youtube.com/watch?v=njG7p6CSbCU

Eu si dorintele mele

De mult timp imi doresc (eu si dorintzele mele infinite) sa locuiesc intr-o portocala. Azi noapte s-a intamplat minunea. Atata doar, ca m-a mancat o girafa, desi eram pitita bine, in singura portocala cocotzata sus, sus, sus, pe varful celei mai inalte crengi din portocal.
Si eu care dintotdeauna mi-am dorit sa locuiesc intr-o portocala…19-02-2004

America (1)

Beautiful people
You live in the same world as I do
but somehow, I never noticed you.
I’m ashamed to say…

America este asa cum toata o lumea o vede la televizor… Mi s-a intamplat de multe ori sa nu simt acel ceva care sa-mi dea sentimentul de noutate si de fascinatie… Exista insa lucruri – marunte, imi permit sa cred – care mi-au oferit totusi clipe de neimaginat…

Inainte de a pleca la New York, am avut la dispozitie doar o zi. Prima si poate cea mai speciala… Am luat metroul si ne-am dus la Mall. Mallul nu e ceea ce stim noi. Mallul este un parc imens in care monumente colosale de beton se reflecta in arteziene si fantani albastre incojurate de verdeatza pe care, laolalta, stau intinsi la soare sau la umbra, oameni, veveritze, ratzuste si gashte salbatice… Aici e locul in care m-am regasit…

Nu m-a impresionat nici Memorialul Washington (1) – de la ferestrele caruia am vazut in penultima zi tot Washingtonul, nici Monumentul inchinat celui de-al doilea Razboi Mondial (2 si 3) si nici Monumentul inchinat lui Abraham Lincoln (4,5). Raceala peretilor mi-a patruns in oase…


1.JPG2.JPG3.JPG7.JPG8.JPG

nota: din neindemanare, data in aparatul foto a fost setata gresit. totul se petrecea asta vara, adica in 2007, nu in 2006 😀

Stare

Mi se intampla adesea sa ma regasesc intr-o aceeasi stare ca altadata. Si pe care, stare, atunci, am reusit sa mi-o si scriu… Ma sperie uneori ideea de a nu fi evoluat deloc.

Si totusi, trezindu-ma pe buze, in suflet si-n suflare cu adierea unei melodii ca what a day for a daydream, mi-am dat seama ca lumea, a mea cel putin, in egoismul meu, este o metafora.
Si ce daca nu este primavara desi ar trebui sa fie?

Undeva in vecinatate un ursuletz cu nume de Pufulete sta imbratzisat cu o papusa dezmatzata. Gandindu-se la primavara. Simtindu-se in primavara… What a day for a daydream…

Si a propos de vulgaritate. Intodeauna am crezut ca poti face ca un cacat sa fie parfumat! (18.03.2006)

http://uk.youtube.com/watch?v=5UF3Y1k2Q6g

Cum isi fac postasii treaba

La mine-n judet vuieste presa ca mai multi copilasi nu si-au primit alocatiile din varii motive, printre care si acela ca factorii postali nu i-au gasit pe beneficiari acasa. Ca sute de mii de plicuri continand taloanele cu care oamenii trebuie sa se prezinte la medic pentru analizele gratuite, “zac” la CAS, dupa ce au fost returnate de posta, pe motiv de “lipsa de la domiciliu” a persoanelor. Pe de alta parte, poate ca vi s-a intamplat vreodata sa va injurati operatorul de telefonie mobila ca v-a taiat telefonul, fara ca voi sa primti facutura in luna respectiva.

Ei bine, vreau sa spun ca ceva mie mi se pare putred. Or fi mai multzi vinovatzi in toata povestea asta, dar… Nu exista zi in care sa nu gasesc diverse plicuri (ba de la orange, ba scrisori obisnuite, instiintzari de recomandate etc.) puse alaturi de cutia mea postala, mai exact in spatiul acela in care ar trebui sa fie afisierul, plicuri adresate unor persoane care nu locuiesc in scara mea. Destinatarii au insa adresa completa, bunaoara, in loc de str.X sc.A, ei stau pe str.X, sc. B. Postasul, ca banuiesc ca de el e vorba, nu catadicseste insa sa se deplaseze pana acolo. Si poc, tranteste corespondentza in afisier, bazandu-se probabil, pe buna credintza a locatarilor scarii ca vor duce ei plicul la destinatar.

Ieri am gasit din nou, la afisier, o instiintare de recomandata sau colet, cine stie… Adresa nu era nicidecum cea la care ar fi trebuit sa ajunga. Era o cu totul alta strada din zona…. Si chiar ma gandeam la bietul om care cine stie de cand si ce astepta si de pe unde asteapta un pachet, cum va fi el pagubit de asta din simplul motiv ca factorul postal nu a catadicsit sa-si faca treaba…

Si cate cazuri n-or mai fi. Am bunavointza sa ma deplasez la scara vecina sa duc plicul la destinatar. Dar fratilor, sa ma duc in alt cartier pentru asta, e deja prea mult…

Nimic de comentat! Treaba-i buna, mergem mai departe…

”free fall, flow river, flow…”