Nu-mi dezvălui, pentru anul acesta, vreo listă de planuri. Voi păstra doar, bine ascunse în sertar, cîteva arzătoare dorințe, speranțe și așteptări, lăsîndu-mă naiv, la voia trăirii. Și-a întîmplării dacă întîmplătorul există*…
Îmi asum însă, pentru anul acesta, ca niciodată pînă acum, de la bun început, o seamă de eșecuri. Pentru ca, asumîndu-mi-le, inevitabila prăbușire din cînd în cînd a turnului -loc de joacă pentru prințesă – să nu mai ia prin surprindere și pentru ca, prin rîs și dans și cîntec – spuneți-le, de vreți, sfidare – el să poată fi reconstruit și reînălțat de fiecare dată, mai colorat și mai frumos. Cu forțe proprii și cu cele primite de la cei din jur, am să zîmbesc anul ăsta și-am să iubesc mai mult! Este ceea ce și vouă vă doresc…
*”Îți dai tu seama, Ți? A fost nevoie de o vacanță de Crăciun în Spania, pentru a-mi găsi cercelul pierdut acum doi ani, din perechea preferată luată acum patru ani din America!”
Nu cred ca numai ea are planuri de inceput de an. Cu totii avem. unii poate prea indraznete, altii poate mai putin. Ideea e ca, sa privim lucrurile ce vor veni cu un optimism puternic. Fara griji, fara reguli…
A apropo de cercei. Acum vreo doua saptamani, am gasit un cercel in The Stage, galben-verzui, ce arata ca o spirala. Ma gandesc sa nu-l fi pierdut si pe asta :))
:)) Paul, nu e cercelul meu cu siguranta, dar pastreaza-l, daca auzim pe careva ca l-a pierdut…
In rest da, optimismul este planul meu 🙂