si dupa
9 mai 2008
All posts by river
Protest la Casa Alba
19.09.2007
Puf
Copilaria a fost poate, cea mai frumoasa parte din viata mea de pana acum, la fel cum adolescenta a fost cea mai frumoasa parte a vietii mele de pana acum, la fel cum anii de facultate au fost cei mai frumosi ani din viata mea de pana acum, la fel cum…
Pana in clasa I am locuit la Focsani, un oras de care ma leaga amintiri extrem de frumoase si o nostalgie aparte. Nu pot povesti prea multe din acei ani, eram prea mica. Dar imi aduc aminte apartamentul, centura, locatarii. Eram printre cei mai mici copii din bloc. P7, sc.1, ap.7… Seara, ne adunam in fata blocului, pe una dintre bancutzele verzi si, cu cat se innopta mai tare, cu atat povestile inspaimantatoare spuse de cei mai mari ca mine deveneau mai reale. Era o poveste cu o broasca, o baba care cica facea farmece copiilor roscati, cu pistrui si-mi era frica da’ incercam sa nu ma arat. Fugeam ori de cate ori aveam ocazia la oglinda si-mi spuneam: nu-s chiar asa roscata, n-am asa multi pistrui… ei draci! Eram rosie ca focul si pistruiata mai ceva ca Morcoveatza. De fapt, asa-mi spuneau si ai mei: Morcoveatza!
Imi aduc aminte implinirea varstei de trei ani: era dimineatza, ma trezise mama ca trebuia sa ma duca la camin mi-a pus olitza (galbeana) pe pat, m-a asezat pe olitza si a plecat, spunand ca intimitatea trebuie respectata (de fapt, cred ca acum inventez). Oricum, a iesit din camera, eu am ramas pe olitza si, deodata a aparut in camera, cu… PUFULETE. Ursuletzul meu drag care, daca ar putea vorbi, mi-ar da de gol cele mai mari secrete, cele mai mari bucurii si tristeti, iubirile mele ascunse si nebuniile mele de mai apoi. Nu mai dorm cu Puf de aproape patru ani… de cand m-am maritat. Am simtit gelozie in inima sotului meu.
22.03.2007
Azi, in coltz pitit, sta ursuletzul carn, ieri mult iubit…
Zine
Am venit in Bacau cand eram in clasa a II-a. Am fost prima familie care ne-am mutat in bloc. Blocul in care stau si acum, scara in care stau si acum, etajul la care stau si acum. Aparatmentul doar e altul…
Nu era lumina, liftul nu mergea. Si blocul era neterminat. Complexul de blocuri de fapt. Imi spune sotul ca aici era cartier de case, inainte…
Aveam 8 spre 9 ani. Totul in jur era moloz, santier in toata regula… Incet, incet au inceput sa se ocupe apartamentele…
Ana-Maria. Ne-am intalnit in fatza blocului. Ea citea o carte cu povesti, iar eu, timida, am intrat in vorba… De atunci, pana la finele liceului am ramas nedespartite. In moloz si-n praf, noi eram zanele. Eu, zana florilor. Ea, zana zorilor. Din baghete de sudura gasite pe santier ne-am facut baghete fermecate. Eram mereu calare pe munti de pamant, erau castelele noastre si gropile erau casele zmeilor rai. Amandoua, roscate si pistruiate, ne intreba lumea daca suntem surori.
Mai tarziu, dupa cativa ani, au inceput sa apara rondurile cu flori… O invitam in palatul meu si mancam (la propriu) petunii fermecate, iar ea ma servea cu inghetata de nori stropita cu raze de luna. Odata, tin minte, mi-a croit din material de luna o rochie de bal, in colturi. Iar eu i-am brodat o fatza de perna din petale de panselutze galbene cu albastru. Se intampla uneori sa ploua. Picuri mari lasau dare in obrajii nostri pistruiati si plini de praf alb de santier. Si dansam si incantam si ea facea o magie si ploaia se oprea. Ce dulceturi de trandafiri si ce cocktailuri din zori de zi indulcite cu rosu de curcubeu savuram…
Aveam impreuna un vis: cand o sa ne facem mari, o sa scriem impreuna intr-o carte, toate acestea. Ne-am facut mari. Dar nu am scris inca, nimic. Poate nici nu o vom face, pentru ca noi, numai noi stim exact cum a fost… Isn’t it ironic?…
11.04.2007
ACESTE VREMURI
Campania mea apatica
Nu sunt foarte sigura de apatia acestei campanii. Si nu cred nici ca ar avea nevoie de un energizant… Cred mai curand, ca apatia este a noastra, a celor care s-ar impune de fapt, sa fim mai activi decat candidatii insisi. Constat indiferentza mea, trecand prin fatza afiselor electorale, la cei mai multi dintre semeni. Aud cate o portavoce anuntand minunile pe care unul dintre ei urmeaza sa le realizeze abia dupa cateva minute, aud un cantec popular sau semi-popular sau mai bine zis “populist” mult prea tarziu. Si nu mi se pare nimic nefiresc in asta. Constat ca ma plictisesc la talk-show-ri, disputele politice nici macar nu ma mai dezgusta si nici nu ma irita. Nu ma mai misca. Ca gustul de portocala… Sunt pline tarabele. E asa, ca in Forest Gump, “… and I saw the president…again…” Si e trist.
Pe undeva insa, mi-a ramas un sambure de interes pentru ce va sa fie. Sau mai curand sperantza. De fapt, nu stiu ce e, dar ma macina.
ACELE VREMURI
Plecand de la gust, da, e adevarat, pe vremea aceea, mai toate aveau gust. Portocala avea gust de portocala, magiunul la fel, cascavalul si el, era absolut minunat. Sa nu mai vorbim de parizerul acela traditional, de gustul de pepsi, cicoarea cu frisca pe care ne-o pregateau bunicii dimineatza, inghetzata la cornet luata de pe litoral, ciubucul, acadeaua de zahar ars, napolitanele invelite in ciocolata, strudelul de mere cumparat la pauza mare, batoanele de ciocolata glazurata, glucoza, mentosanele, ciunga roz sub forma de tzigarete… O, da, si prunele uscate!!! Ce delicii pentru un copil de catziva anishori…
Un copil care astepta sa vina Mos Craciun pentru ca numai atunci, prin minunile Mosului bun, putea manca o portocala, maxim doua in an. Cascavalul- felie stravezie pe o bucata de paine prajita alaturi de o cana cu ceai de tei era grozav, reprezenta in fond, mica evadare din cotidian a familiei. Pe masutza frumos aranjata in “sufrageria mica”, platoul cu felii de cascaval si poate o bucatica de parizer ne transforma seara intr-una cum numai in povesti gaseai cand, dupa o nunta grozava se incingea ospatz cu cele mai alese bucate, trei zile si trei noptzi.
Magiuuun, daaaa, magiuuuuuun… Murdarici, fugi de-aici! Magiunul buuuun e peste tot, pe ochi, pe nas, pe gura, in gura, pe maini. Si linguritza de serbet in paharul cu apa “race, de la pompa”, cum ne invatza bunica sa-l mancam. Si pepsi-ul avea alt gust. Ca si portocala, era o minune si nu puteai sa-l savurezi decat putzin cate putzin, sa tzina mai mult, la mare, la Mamaia, cand mama si tata faceau consiliu de familie: “Mai avem atitia bani si doua zile de stat: luam pepsi sau ne dam in jucarele? “Pepsiiiiiiii!”
Erau frumoase acele vremuri, raportandu-ne la gust. La cel dulce, bun si parfumat pe care-l simteam atat de rar, copil de doar cativa ani fiind. E mai amar gustul meu acum amintindu-mi asteptarea pentru gustul bun de atunci…
Oameni frumosi
Oamenii frumosi sunt peste tot. Nu-i asa? 🙂
Pe Melanie Safka am descoperit-o in anii liceului. Imi achizitionasem- numai eu stiu cu ce eforturi – patru albume (casete) “Flower Power”. Pe primul dintre ele, fatza B, dupa “Let the sunshine in” era “Ruby Tuesday” in interpretarea Melaniei (originalul apartine lui Rolling Stones). M-am indragostit de vocea ei din prima clipa, de versuri din a doua, iar de toata muzica ei undeva prin anul trei de facultate cand, gratie sotului meu drag (pe atunci doar prietenul meu drag), am facut rost de cateva albume. Nu exagerez spunand ca, de atunci (2000-2001) nu exista zi in care sa nu ascult macar o melodie marca Melanie. La fel cum nu exista zi in care sa nu o ascult pe Janis Joplin sau sa nu-l ascult pe Bob Dylan
Oameni frumosi sunt peste tot, nu-i asa?
Aici am invatat candva
In clasa a treia mai exact. Aici am invatzat in clasa a treia. Pentru ca numarul elevilor era cu mult peste capacitatea scolii a fost nevoie de instituirea “schimburilor” si chiar si asa, de gasirea unor spatii in plus in care sa ne puteam desfasura activitatea. Ne-au dus intr-o cladire de langa Scoala 19, la care eram de altfel eleva. O cladire mica, darapanata atunci, o adevarata ruina acum. Bancile erau jegoase, clasele adanci, abia vedeam la tabla… Mi-aduc aminte de repetitiile la dansuri populare inainte de Serbare, de patosul cu care cantam in fata clasei, la orele de muzica, “Oameni de zapada”. De terenul de sport, de ziua in care invatatoarea mi-a pus hartie igienica pe cap pentru ca imi uitasem panglica acasa, de painea prajita cu ceapa a colegei mele de banca. De momentele in care invatatoarea ma punea sa ma duc (in calitate de sefa) din clasa in clasa cu colegii mei care au fost obraznici pentru a-i da de exemplu negativ altor elevi. De momentul in care, la dictare, am primit ditai mushtruluiala de la tovarasa ca i-am suflat colegului.
Acum, in drum spre serviciu, in fiece dimineatza ma uit la cladire si-mi vine sa plang si sa rad in acelasi timp… Si tare mi-as dori sa intru odata acolo, sa fiu in clasa a treia. Macar pentru pentru o ora…
I don’t give a damn!
Sunt unele lucruri – aceleasi, de ani de zile – de care nu ma pot lepada. Pentru ca ele ma schimba si vor continua sa ma schimbe, in bine zic eu, sa-mi ofere de fiecare data, ele ramanad aceleasi, alte si alte perspective. Despre ce a fost, despre ce este si va sa fie.
Peter Pan
Mary Poppins
Baricco
Forrest Gump
Fluturii sunt liberi
Si caii se impusca, nu-i asa?
What a wonderful world
Stand by me
Woodstock:
Feel Like I’m Fixing To Die Rag
Country Joe & the Fish
Come on all of you big strong men
Uncle Sam needs your help again
he’s got himself in a terrible jam
way down yonder in Viet Nam so
put down your books and pick up a gun we’re
gonna have a whole lotta fun
- And it’s one, two, three, what are we fighting for
don’t ask me I don’t give a damn, next stop is Viet Nam
And it’s five, six, seven, open up the pearly gates
ain’t no time to wonder why, whoopee we’re all gonna die
Come on wall street don’t be slow
why man this war is a go-go
there’s plenty good money to be made by
supplying the army with the tools of its trade
let’s hope and pray that if they drop the bomb,
they drop it on the Viet Cong
Come on generals, let’s move fast
your big chance has come at last
now you can go out and get those reds
cos the only good commie is the one that’s dead and
you know that peace can only be won when we’ve
blown ’em all to kingdom come
Come on mothers throughout the land
pack your boys off to Viet Nam
come on fathers don’t hesitate
send your sons off before it’s too late
and you can be the first ones on your block
to have your boy come home in a box
ETCETERA