Dacă poezia ar avea ochi, ce culoare ar avea aceștia?
 |
| From Desenele mele |
Category Archives: colţul meu de creaţie…
În prefacere
Se crăpase de ziuă și odată cu ea
se crăpase în facere scoarța copacului meu.
“Împinge, respiră!”
-striga liniștea dimprejur,
„Împinge, respiră!”
-cîrîiau păsări din țările calde.
“Împinge, transpiră!”
-suduia în focuri un soare nebun.
 |
| From Desenele mele |
Cu întreg Universul la rădăcini
s-a rupt scoarța copacului meu,
și-a respirat,
și-a inspirat,
a transpirat
și m-a născut.
În prefacere, acum,
mă naște scoarța copacului meu
de cite ori, în cădere,
uit că transpir
să respir,
să inspir.
Nick Cave – I Let Love In
Asculta mai multe audio diverse
Noduri
Filă-n cotor de poveste,
în fiecare dimineață, face echilibristică
ori forme de noduri din ieri, cu azi și mîine.
I se întîmplă, desprinsă de poveste,
să se trezească uneori, în loc de trup,
cu crengi înmugurite de bizare senzații.
Geppetto o naște, cu har, dovada minciunii.
 |
| From Desenele mele |
Nu-i nimic – ea rîde- e dimineață doar,
fac echilibristică și uite, prin ochiuri de noduri,
cum păsări senine mint cuiburi în mine,
E dimineață doar,
fac echilibristică
și uite, formele mele sînt noduri…
Castelul verde
Zîna de cîrpă dansează fără sonor,
scuturînd indecent, din rochiță,
nasturii verzi.
Ursul de pluș îi trage ocheade
și-i face timid, pintre baloane,
semn de liberă cale.
 |
| From Desenele mele |
Cînd sînt indiscretă port ciorapii verzi.
Îngenuncheată după ușă,
mai trag din cînd în cînd cu ochiul,
prin gaura cheii,
la liniștea de la Castel.
Am locuit și eu cîndva acolo,
cu zîna de cîrpă și ursul de pluș.
Aveam vreo 18 ani,
ne agățam împreună de cozi de baloane
și,
cu ochii deschiși,
în rîs haotic,
ne proiectam pe pereți
pășuni iluzorii,
cai verzi să ne pască…
Bacovia mea
Bacovia, pasiv,
se umple de șanțuri.
Primește, tăcut,
sublim sărut în poarta doi,
scuipat – tuberculos!- de vis-a-vis
și-n zile speciale,
rugi penticostale
în casă de vînzare.
La sorți, la cîte-un număr,
se îmbibă Bacovia,
greu, în anotimp,
de miros de zacuscă,
friptură la tavă,
parfum de struguri
sau frunze pe rug.
Peste Bacovia, gălăgios,
copii cu biciclete
fac cercuri în joacă,
iar liceeni, boem,
se-întrec de-a anii,
cu tragice iluzii.
 |
| From Diverse |
Mute-n zigzag
zac la program,
niciodată peste,
reci instituții de stat.
Sub tălpile mele,
cu fiecare zi,
Bacovia-mi îngînă
–Note de primăvară,
Monosilab de toamnă–
confortabil anonimat.
Nota bene
De cînd nu mai e poet
că s-a făcut stradă,
Bacovia nu mai este al meu,
Bacovia este – rutină – a mea!
MONOSILAB DE TOAMNA
Asculta mai multe audio diverse
Din cînd… în timp
Să nu mă cerți,
atîta doar,
din cînd în timp,
uit să mai fiu mare!
Ca-n vremea aceea,
– o știi! – cînd,
uitînd că sînt mică,
mă transformam cu roșu pe buze
și-mi greșeam cu negru, colțul ochilor.
Îmi plăceau, pe atunci,
pantofii cu toc și,
cu șalul mamei pe umeri,
la braț cu sofisticată poșetă,
mă defilam pretinsă domnișoară,
în fața oglinzii, pe coridor…
 |
| From Desenele mele |
Să nu mă cerți, atîta doar,
dacă acum, din gînd, în timp,
fără să suni,
mă vei găsi naivă,
încolăcită la perete
sau poate în fața oglinzii,
ori pe coridor,
la piept atît, cu o zînă de cîrpă.
Lipsită de fard,
în rupte sandale,
dezgolită de șal
și fără poșetă,
să nu mă cerți!
Din cînd… în timp,
uit să mai fiu mare
și-mi place să zbor…
Sub tălpi
Gata,
plec să mă rătăcesc
puțin, măcar puțin, prin frunzele astea
nebune de toamnă,
să mă foșnesc,
mă răsfoiesc,
să înnebunesc,
să mă-ocrotesc,
ba, să mă scutur,
ba, să mă vîntur,
adică nu, doar să mă flutur
și să mă gudur
frunză la rîndu-mi,
sub tălpile cui o vrea să mă calce,
 |
| From Desenele mele |
sau poate, doar să mă culce,
să mă răsfoiască,
să mă-înnebunească,
să mă-ocrotească,
ba, să mă scuture,
ba, să mă vînture,
adică nu, doar să mă fluture
și să mă gudure,
puțin, măcar puțin, prin frunzele astea,
nebune, de toamnă…
Travka – Cum Te Simti
Asculta mai multe audio diverse
Weekend de poveste
 |
| From Desenele mele |
La pereți
Am să scriu, da! Am să scriu în noaptea asta, intens, pînă mi se topește cărbunele și-apoi tot am să scriu, pînă mi se rod unghiile și cînd n-o să mai am unghii, o să scriu cu buricele degetelor pînă se topesc și ele și n-am să mă las, am să scriu în continuare, pînă la coate și pînă la umeri, am să scriu pe toți pereții, mă scriu pe mine pe ei, mă înscriu.
 |
| From Desenele mele |
Pentru zilele acelea scriu, da, și pentru ca – în nopțile-n care, nedefinindu-mi chipul, forma și culoarea, vorbesc la pereți – pereții, prin înscrisu-mi, să-mi poată răspunde…
Travka – Inger sedat
Asculta mai multe audio diverse
Ssst!
Aș scrie cîteva rînduri, pocnită, într-un asemenea magic moment, de buna-mi inspirație. Știu cu certitudine, însă, – sînt trecută prin asta – că un cineva întîmplător din sală o să-mi întoarcă privire-acuzatoare și-o să-și țuguie aspru buzele într-un stînjenitor, înțepător, brutal: ”Ssssssst!!! Se cîntă aici, ce Dumnezeu!”.
 |
| From Desenele mele |
Așa că-mi bag inspirația în buzunar, alături de un pix și-o coală de hîrtie și ascult, mai departe, în liniște, concertul. Voi scrie eu, dar altădată…
Antonio Vivaldi – Autumn
Asculta mai multe audio diverse