FLORIAN PITTIS – Vinovatii fara vina
Asculta mai multe audio Muzica
Category Archives: evenimente
Primii fulgi
M-a prins nedesfrunzită, iarna asta…
Despre Paraziţi(i) şi o anume durere
Ei bine, am făcut-o şi pe asta! M-am parazitat adică, pentru prima oară, iar asta s-a întamplat vineri noapte – unde în altă parte, dacă nu în Stage şi cu ce altceva dacă nu cu Paraziţii. Am fost la concert, adică. Suţinut de Paraziţii, adică. În Stage, adică.
Şi a fost mişto! Chiar dacă băieţii au urcat pe pe scenă cu două ore întîrziere,
si chiar dacă au prestat mult mai puţin de două ore.
A fost mişto pentru că am fost cu prietenii. Pentru că m-am scăldat într-o mare de omuleţi, unii mai simpatici, unii mai puţin simpatici, unii extraordinar de frumoşi, alţii fascinant de penbili, oricum, toţi, extrem de văluroşi.
A fost mişto pentru că am pozat picioare plictisite în aşteptarea paraziţilor…
…şi mîini nervoase după apariţia lor. 😀
A fost reconfortant pentru că am putut să cînt înjur fără ca cineva să se uite urît la mine. Şi pentru că şi alţii au înjurat, fără ca eu să ma uit urît la ei. Şi pentru că, pe cei mai mulţi dintre noi, preţ de o oră şi un pic, ne-a durut… Dar hai că nu mai spun şi unde. Oricum, cîteodată, toţi avem nevoie de cîte o durere de asta! 😀
Vineri, 11 septembrie, The Stage, Bacau
Notă:
În deschiderea concertului Paraziţii, au cîntat trei băieţi simpatici, băcăuani, pe numele lor de scenă Alexsay, Legee şi Antid8t sau, mai pe scurt, Billy Fox Music. Mie mi-au plăcut, o spun cu toată sinceritatea. Şi cred că voi mai auzi de ei, mai ales că, am aflat, se pregătesc de un album de debut. Multă baftă, băieţi! 🙂
Let’s fight!!
Probabil de pe 10 septembrie (de n-o fi vreme rea!) va incepe a treia editie a Cupei presei la tenis… ne anunta Radu
Personal, salut ideea si abia astept sa incepem!! 😀
😀 😀
Mihai Mărgineanu şi banda, prieteni dragi, pentru o noapte albă
Nu sînt fan Mihai Mărgineanu. Nu am fost niciodată, nu m-am pretins, vreodată, a fi. Nu înseamnă că nu m-am distrat copios, la toate petrecerile la care, în special spre dimineaţă, i-am ascultat muzica. Îmi face bine, de altfel, muzica lui, muzica adolescenţei şi a studenţiei mele, e imposibil, cred, să nu-ţi facă.
Mihai Margineanu – A fost odata
Asculta mai multe audio Muzica
Sîmbătă, Mihai şi banda lui au concertat la Bacău, în pub-ul The Stage. Aici s-au întîmplat lucruri nemaipomenite, pe care nu le aşteptam, pe care nu le bănuiam măcar, pe care acum, nu mi le mai pot imagina ca nefăcînd parte din noaptea aceea.
O noapte nebună, în care i-am descoperit pe băieţi aşa cum, de fapt, cred, chiar sînt. Extrem de talentaţi, amuzanţi, sufletişti şi prietenoşi, venind ei la tine la masă pentru a ciocni un pahar, pentru a depăna o vorbă pentru a-ţi spune un banc…
E bine să ştii că sînt vedete care îşi lasă aerele acasă. Sau că, efectiv, nu le au. E liniştitor să afli că aplauzele tale chiar au contat.
E extraordinar, cînd vedetele, după concert, îşi iau ghitările sau viorile în braţe, pentru a le gîndila din nou, dar nu pentru că asta le e meseria. Ci pentru a fredona- poveşti la gura sobei, stropi de val de mare, foc de tabără – împreună cu oamenii de lîngă ei, cîntece de suflet.
Şi cît de minunat e să încingi, la răsărit, o horă, cu astfel de, preţ de o noapte albă, dragi prieteni…
…pe care să-i aştepţi, cu nerăbdare, şi altădată…
La motoare…
Am participat, zilele trecute, la Motor Bikers Party, pentru prima dată după atîţia ani în care, în iunie, aceasta se organizează la Bacău. Şi nu regret, după o noapte petrecută integral pe Insulă, decît un singur lucru: că, din motive mai mult sau mai puţin întemeiate, am ratat celelalte ocazii.
A fost frumos, la fel de frumos ca, probabil, în Vama anilor trecuţi.
Pentru că m-am simţit un pic liberă, un strop nebună, un minut îndrăgostită, două secunde iubită, uşor frumoasă şi ameţită.
Pentru că am cîntat, am rîs şi am dansat. Pentru că am cunoscut şi am privit oameni frumoşi. Pentru că, agenda mea de lucru a devenit pentru cîteva momente, oracol.
Pentru că am fost cu prietenii şi pentru că i-am regăsit pe unii vechi.
Pentru că am fost cu soţul meu, pentru că de data aceasta eu am fost aceea care a insistat să mai stăm “puţin”, atît cît să se lumineze de ziuă, pentru că ne-am spus unul altuia, din nou, “te iubesc!”. Şi pentru că ne iubim, cu fiecare zi, parcă(?) mai mult!
Lăloaia a prins rădăcini
Astazi, pe dealul de la Lăloaia din Comăneşti-Bacău, circa 2.000 de oameni frumoşi, copii şi adulţi, au încercat să “încopăcească” ceea ce, nişte oameni urîţi, de-a lungul timpului, au “descopăcit”. Imaginea buturugilor fostei păduri aproape că m-a înlăcrimat. Puieţii plantaţi de voluntarii “România prinde rădăcini”, practic, nu se văd. Pădurea va redeveni pădure peste mulţi, mulţi ani…
Regret că, din cauze obiective, nu am luat efectiv parte, la marea “încopăceală”. Am dus însă, un bidon de plastic aruncat aiurea, la gunoi 😀
Multumesc!
Mă numesc Mădălina, azi implinesc 30 de ani şi sunt fericită. Am toate motivele din lume să spun şi să simt asta, nefiind însă, acum, cazul să le înşir pe toate.
Mă voi rezuma doar la unul. Ziua mea! Ziua mea de 30 de ani…
Una dintre marile mele dorinţe, copilăreşti spuneţi-i dacă vreţi, a fost să trăiesc măcar cîteva clipe, „hippie”. Fascinaţia şi pasiunea pentru „hippie” am căpătat-o, bunăoară, de pe la finele clasei a VII-a, cînd părinţii mei, cei mai extraordinari din lumea asta mare, m-au trimis, aproape forţat, la un concert Phoenix. Atunci a fost, să spunem aşa, declicul. Am început, graţie şi minunatei mele „surori mari”, să descopăr muzica acelor ani. O descopăr, sincer, încă, dar nu doar ascultînd-o ci, interiorizînd-o, trăind-o cu toată fiinţa mea. „Ai grijă să iei din hippie, numai ce a fost bun”, mi-a zis blajin, tata, cînd eram prin liceu. Îmi place să cred că asta am făcut. Am luat o doză de nebunie, o doză de simţire, o doză de iubire necondiţionată pentru toţi cei din jurul meu. Am luat ideea de pace şi credinţa că noi, oamenii, suntem atît de frumoşi. Am luat un motto, „imagine all the people sharing all the world”…
Sora mea nu m-a lăsat să trec peste aniversarea celor 30, oricum. Ghiduş, la o cafea, mi-a spus: “Hai să facem o petrecere tematică!”. Evident, am spus, „una hippie!”. N-am crezut, nici eu nici ea, că e chiar posibil. Dar a fost. O mînă de oameni din viaţa mea au făcut asta, pentru mine… Evident, am plîns. Şi-am rîs. Şi am cîntat, fascinată şi încă o dată, convinsă de frumuseţea sufletelor lor.
Mă numesc Mădălina, am 30 de ani şi sînt fericită. Vă mulţumesc pentru asta şi, mai presus de toate, vă iubesc enorm!
M… ba nu, lectura ca medicament cu Dan C. Mihăilescu
Mi s-a recomandat aseară, în cadrul unor “Dialoguri culturale” (din cînd în cînd, nişte doamne drăguţe se ocupă de organizarea lor) de la invitatul de onoare al acestora, Dan C. Mihăilescu, literatura ca medicament. Ba chiar, “cel mai ieftin medicament” prescris vreodată celor care – fără să fi apucat a-şi da seama cînd, unde, cum, de ce şi la ce bun – au ajuns nişte umilite “aspiratoare de depresie”.
Pe fondul CRIZEI în care ne tot adîncim (mă rog, eu aş spune că în criză sîntem de cînd lumea şi pămîntul), noi, oamenii, de la mic la mare, am fi ajuns nişte ahtiaţi după depresie, “plumb pe aripi”, răutate şi cinism, ne-am pierdut pe noi înşine, ne pierdem cu fiecare clipă (O, Charlie Chaplin, înger vagabond…). Este timpul să ne vindecăm, oameni buni, ne încurajează Dan C. Mihăilescu, iar vindecarea va veni, repede şi ieftin, prin/de la lectură. Lectura ca reînrădăcinare (memorii), ca act compesatoriu (bovarism, turism cultural), motivaţională sau ca evadare (de la ” la modă” la “retro” – ex. Coelho vs. Junger), propune Mihăilescu. (N-am chef să dezvolt cum e cu hapurile astea, din simplul motiv că, uitîndu-mi agenda la birou, mi-e să nu o iau – şi mai tare! – pe arătură.) 😀
Cert este că, după circa două ore de pledoarie, eu una, am cedat. Adică am de gînd să-mi măresc doza zilnică de carte. Sau mă rog, aşa spun acum, cît încă savurez ţigara de după… marea masturbare provocare intelectuală de ieri.
Care a continuat, fără Dan G. Mihăilescu, la un ceai verde cu mentă, unde în altă parte decît în locul în care se nasc celebrele filosofii de chibrit. Hai c-a fost frumos! 😀
P.S.: Dan C. Mihăilescu are tupeul să considere că poezia zilelor noastre nu mai are nimic de oferit. Asta m-a enervat cumplit!
P.p.s: Încă vă întrebaţi “who the fuck is Dan C. Mihăilescu?”, ei bine, aflaţi de aici.
P.p.p.s: Mulţumesc, Laura! 🙂
foto: Razvan Bibire
Urarea mea :)
La mulţi ani, fetelor cochetelor! 🙂
SEMNAL M – PRIMAVARA ROMANEASCA
Asculta mai multe audio Muzica »
Iar vouă, baieţilor, vă mulţumesc că existaţi şi că ne iubiţi aşa mofturoase, capricioase şi de neînţeles cum vă apărem noi, fetele, vouă! 😛