N-am sărbătorit, pînă acum, niciodată Sf. Valentin. Pentru că ma situam în barca celor tradiţionalişti, conservatori, naţionalişti – spuneţi-i cum vreţi – care nu vedeau rostul unei sărbători din afară, ridicîndu-mi adesea întrebarea, dacă noi aducem americănisme, de ce să nu trimitem, la rîndul nostru, peste ţări, românisme? Ca mărţişorul, de exemplu… N-am fost, prin urmare foarte de acord nici cu alte asemenea manifestări (frumoase în fond), cum ar fi Halloween-ul. De ce să nu sărbătorim Dragobetele, de ce Sf. Valentin, ca zi a îndrăgostiţilor, m-am întrebat, bunăoară…

Astăzi zic, de ce nu? Cînd, de Dragobete am auzit abia după ce am auzit de Sf. Valentin? Şi de ce să import jafuri armate, omoruri pe stradă, concepte prost înţelese de democraţie şi libertate? Prefer, în naţionalismul, tradiţionalismul sau conservatorismul meu – spuneţi-i cum vreţi – dacă tot e de importat ceva sau copiat americănisme, să import şi să copii lucruri frumoase.

Şi aş importa şi o zi a recunoştinţei şi una a îmbrăţişărilor şi una a sărutului şi una a cîntecului şi una a prieteniei şi încă…

So, Happy Valentine’s Day românilor de pretutindeni, îndrăgostiţilor din toată lumea!