Desigur, nu pot incepe fara sa-ti spun mai intai “multumesc, ai mai descoperit pentru noi un loc de refugiu” si ca “pentru asta, inca o data, te iubesc!”.
Gata! Dansam? 🙂
Desigur, nu pot incepe fara sa-ti spun mai intai “multumesc, ai mai descoperit pentru noi un loc de refugiu” si ca “pentru asta, inca o data, te iubesc!”.
Gata! Dansam? 🙂
Nu sînt fan Mihai Mărgineanu. Nu am fost niciodată, nu m-am pretins, vreodată, a fi. Nu înseamnă că nu m-am distrat copios, la toate petrecerile la care, în special spre dimineaţă, i-am ascultat muzica. Îmi face bine, de altfel, muzica lui, muzica adolescenţei şi a studenţiei mele, e imposibil, cred, să nu-ţi facă.
Mihai Margineanu – A fost odata
Asculta mai multe audio Muzica
Sîmbătă, Mihai şi banda lui au concertat la Bacău, în pub-ul The Stage. Aici s-au întîmplat lucruri nemaipomenite, pe care nu le aşteptam, pe care nu le bănuiam măcar, pe care acum, nu mi le mai pot imagina ca nefăcînd parte din noaptea aceea.

O noapte nebună, în care i-am descoperit pe băieţi aşa cum, de fapt, cred, chiar sînt. Extrem de talentaţi, amuzanţi, sufletişti şi prietenoşi, venind ei la tine la masă pentru a ciocni un pahar, pentru a depăna o vorbă pentru a-ţi spune un banc…

E bine să ştii că sînt vedete care îşi lasă aerele acasă. Sau că, efectiv, nu le au. E liniştitor să afli că aplauzele tale chiar au contat.

E extraordinar, cînd vedetele, după concert, îşi iau ghitările sau viorile în braţe, pentru a le gîndila din nou, dar nu pentru că asta le e meseria. Ci pentru a fredona- poveşti la gura sobei, stropi de val de mare, foc de tabără – împreună cu oamenii de lîngă ei, cîntece de suflet.

Şi cît de minunat e să încingi, la răsărit, o horă, cu astfel de, preţ de o noapte albă, dragi prieteni…

…pe care să-i aştepţi, cu nerăbdare, şi altădată…
Sau cum ar zice Peter Gabriel, “don’t give up”…
Mi-ar fi placut sa aiba loc, astazi, mult anuntatele “imbratisari”. As fi vrut sa imprastii cateva, as fi simtit nevoia sa primesc cateva… Dar tot am primit/oferit doua si nu oarecare, ci de la doi oameni cumplit de dragi.
…sau cum ar spune nu mai stiu cine “rise and shine”, sfarsitul nu-i aici
Mi-e scîrbă. E una din acele zile, puţine la număr ar crede unii, cînd mi-e scîrbă. Realmente, scîrbă. Una din aia, de care aş fi în stare, ca să scap, să mă întorc pe dos. Să-mi îndes adică, pumnii în gură, să mi-i strecor printre maţe, pînă dau de vîrful degetelor de la picioare, să le apuc sălbatic şi apoi, să mă întorc pe dos. Orbecăind pe dinăuntru, să mă scufund în prima apă limpede din cale şi să mă descîrbesc
de mine
şi de…
voi?!
Paşte fericit, tuturor, ganduri bune si lumina în suflete!
Pentru ca e miercuri, pentru ca sunt putin mahnita de inexistenta unui concert AC/DC pe care l-am si platit si la care am visat de multa vreme, pentru ca uneori, cei la care nu te astepti te pot dezamagi, dar pentru ca n-am de gand totusi sa raman asa, mi-am propus un cantecel frumos. Pe care l-am auzit ieri, pentru prima data, la fanaticul si pe care l-am “sterpelit” si eu, sa-l ascult mai des, in casuta mea 🙂
Azi sînt, să zicem aşa, addicted.
Te iubesc, da, pentru toate descoperirile pe care le facem împreună!
sau altfel spus, puţină dulceaţă de dimineaţă 🙂
şi-acum, că mi-am încărcat bateriile, hai la lucru! 😀