Category Archives: ofurile mele

Părerea mea de rău

Atîta timp cît în România, principiul “bătaia e ruptă din rai” e încă la loc de frunte – ştirile de la ora 5 si nu numai o confirmă – un pumn dat unui copil de un candidat la preşedinţie precum şi doar simpla intenţie de a o face (“poate m-a jignit cu ceva!”) sînt menite să aducă multe voturi acestuia. Părerea mea, de rău…


Valeriu Sterian – Concluzie
Asculta mai multe audio Muzica

SENZATIONAL!!!! Circa 200 de bacauni au rostit cuvantul “pula” in timp ce Margineanu s-a autocenzurat

De cand a pornit tot rahatul asta cu Margineanu care, vezi draga doamne, ar fi fost calomnios la adresa unui politist, de fapt a nevestei lui, ma tot screm sa spun si eu doua vorbe, in replica. N-am fost in stare pentru ca, asa sunt eu, despre lucrurile care ma amarasc, nu prea pot sa scriu…

Astazi insa, am gasit (inca) un text, referitor la cele patite de Margineanu. Care m-a inspirat oarecum, in sensul ca mi-a pus intr-o anumita masura, ordine in ganduri. Am sa public aici, in speranta ca nu e cu suparare pentru autorul textului, comentariul meu:

Cu cateva zile in urma, Mihai Margineanu, aflat la volanul propriului autoturism, se indrepta de la Zalau, catre Bacau, la un concert. Concert pe care avea sa-l sustina chiar el, cu banda lui. Odata ajuns si urcat pe scena, Mihai Margineanu a povestit celor circa 200 de omuleti veniti sa-l asculte, facand haz de necaz, cum si-a luat, pe buna dreptate, o amenda din partea unui agent de circulatie zelos, nepus pe spaga, lucru rar intalnit, de altfel, in Romania. Bazandu-se pe bunul simt si mai ales pe bunul umor al spectatorilor, Mihai Margineanu a continuat povestea printr-un cantec veeeeechi, veeeechi, din popor, pe care toata lumea l-a fredonat cu mare haz. De necaz. Hazul de necaz al lui Margineanu!

Si a cantat:


Mihai Margineanu-ciusdei lelito ma
Asculta mai multe audio Muzica

Si culmea, cand a ajuns la un anume cuvant, Mihai Margineanu chiar s-a cenzurat. Nu si publicul, insa, care l-a rostit cu mare, mare satisfactie, la fel ca pe intreg versul. Care vers, s-avem pardon, nici macar nu e cel care, ulterior, a fost citat ca replica din partea lui Margineanu, la adresa bravului politist.

Revenind, patania a ajuns, din vorba in vorba, ulterior, sub forma de mare material de senzatie, dupa ce titlul acestuia a fost schimbat, in paginile unui ziar de scandal! Si uite asa, un ditai cacatul, pe romaneste, fabricat pe zvonuri, a inceput sa puta! Bai, frate, si inca ce pute!!

Mihai Margineanu, baiat fin, odata bagat in cacat, si-a cerut, public, scuze. Desi, sincer, nu avea nici un motiv sa o faca.

Cum adevarul este dincolo de cei care se gasesc sa judece un om doar dupa un titlu de ziar, si aici ma refer la majoritatea cititorilor TITLURILOR ziarului de scandal, propun urmatoarele variante:

– sa nu vorbeasca aiurea fara sa fi participat la concertul cu pricina sau, daca vor musai sa vorbeasca, sa mai intrebe si pe cei care au fost prezenti acolo. Ma ofer sa le povestesc cu lux de amanunte!

-sa dea dovada, atunci cand critica un om, de bun-simt si de minime cunostinte de cultura generala

-sa-si vada mai intai barnele din proprii ochi si-apoi abia, aschiile din ochii celorlalti

– sa se dezbrace de ipocrizia asta hidoasa

SA ASCULTE, NAIBII, CANTECUL ALA!!

Si ar mai fi, gandindu-ne la alte conjuncturi, urmatoarele variante:

-Americanii sa-l dea in judecata pe Tudor Chirila pentru acel minunat refren, “f.u-i in gura sa-i f.t!”

-Toate Ralucile sa-l dea in judecata pe Margineanu pentru stiu ele ce

-Politia Romana, politicienii, preotii etc. sa-i dea in judecata pe Florin Chilian, Vama Veche, Parazitii, BUG Mafia si tot asa, si tot asa, si tot asa…

-sa ne transformam toti in jurati si inculpati

Hai, noroc si voie buna!

PS. Eu ma gandesc sa-i dau in judecata pe cei de la Cargo pentru “Baga-ti mintile in cap!”

(auto)Incurajare!

Sau cum ar zice Peter Gabriel, “don’t give up”…

Mi-ar fi placut sa aiba loc, astazi, mult anuntatele “imbratisari”. As fi vrut sa imprastii cateva, as fi simtit nevoia sa primesc cateva… Dar tot am primit/oferit doua si nu oarecare, ci de la doi oameni cumplit de dragi.

…sau cum ar spune nu mai stiu cine “rise and shine”, sfarsitul nu-i aici

Retorică

Mi-e scîrbă. E una din acele zile, puţine la număr ar crede unii, cînd mi-e scîrbă. Realmente, scîrbă. Una din aia, de care aş fi în stare, ca să scap, să mă întorc pe dos. Să-mi îndes adică, pumnii în gură, să mi-i strecor printre maţe, pînă dau de vîrful degetelor de la picioare, să le apuc sălbatic şi apoi, să mă întorc pe dos. Orbecăind pe dinăuntru, să mă scufund în prima apă limpede din cale şi să mă descîrbesc

de mine

şi de…

voi?!

Tu ai semnat?

Am semnat cu toată convingerea “Petiţia pentru acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski”, care, dupa cum deja ştiti probabil, a primit recent, interdicţie de a mai intra pe teritoriul ţărişoarei noastre.

Povestea a fost relatată, prima oară, de fratele lui Alexandru, Mihail Vakulovski, pe “nu prea jurnalul lui”.

Pe Alexandru l-am cunoscut “în carne şi oase”, toamna trecută, graţie Laurei şi lui Răzvan. În urma întîlnirii, am pus mîna pe “Bong”-ul scriitorului, roman care m-a cucerit de la prima filă. Adică, suficient cît să-l vreau înapoi, în România! 🙂