Multe, tot mai multe strigate de ajutor aud in jurul meu. Prea multe pentru a ma putea preface ca nu le aud. Iar fiecare strigat in parte e atat de sfasietor!
Sa fim oameni este una din insulele de speranta pe care acesti oameni cu strigate cumplite au naufragiat… Sa fim oameni, sa le citim povestile, sa le dam mai departe, sa-i ajutam! Putem face asta, nu-i asa? 🙁
Stefan Cristian Stan este un baietel de patru ani, brunet, cu ochi negri superbi, dar fara zimbet pe chip ca alti copii de virsta lui. Bucuria parintilor lui la venirea-i pe lume a fost umbrita de o problema de sanatate, de la nastere micutul primind diagnosticul de “malformatie venoasa frontal nazala”.
Concret, o vena “in plus” ii brazdeaza chipul, afectiune care, dincolo de a fi o problema de estetica, este una de sanatate. Grava. Pentru ca in orice clipa, din cauza malformatiei, lui Stefanel i-ar putea fi atacat vreun nerv. Din fericire, sint sperante mari ca Stefan sa se vindece.
Aceasta insa, in urma unei noi interventii chirurgicale la care ar trebui sa fie supus pe 16 mai, la o clinica din Germania. “Este nevoie practic, de doua interventii chirurgicale pentru ca baiatul nostru sa se vindece. Prima a fost facuta deja, in Germania, in decembrie anul trecut. Am primit atunci intelegere si ajutor de la Primaria Bacau pentru o parte din suma, iar pentru restul am facut credit. Ne-au mai ajutat si alte persoane, carora vrem acum sa le multumim”, ne-a marturisit Sorin Stan, tatal baietelului.
Pentru cea de-a doua interventie, Stefan a fost programat pe 16 mai, la aceeasi clinica din Germania. Suma necesara pentru ca micutul sa poata fi operat se ridica insa la 6000 de euro, la care se adauga cheltuielile de transport.
“Nu avem acesti bani, am mmai avea nevoie de circa 4000 de euro pentru a putea ajunge la programare”, ne spune tatal. El este pompier, iar mama lui Stefan, educatoare. Cazul este in atentia autoritatilor locale, iar parintii pot demonstra cu documente medicale ca drama lor este una adevarata. Stefan poate fi ajutat. Printr-o donatie, cit de mica, din partea semenilor.
Pentru aceasta, la Bancpost au fost deschise doua conturi, pe numele tatalui, Stan Sorin, unul in lei: RO70BPOS04001056738RON01, unul in euro: RO05BPOS04001056738EUR01. De asemenea, tatal poate fi sunat pentru detalii despre cazul micutului la numarul de telefon 0744.173019. (www.ziaruldebacau.ro)
”Dumnezeu s-a maturizat […] În zilele noastre Dumnezeu știe ce vrea și știe pe cine vrea. Dacă, în măreția Lui, a găsit de cuviință să te aleagă drept unealtă în Planul Său Măreț, atunci, îți spun eu, trebuie să fii gata să primești, să pricepi și să acționezi conform instrucțiunilor Sale, fără întrebări și discuții” (”Și a văzut asina pe înger”, Nick Cave, Polirom, 2010)
”N-ai mai scris nimic!”, mi se spune. ”E un blog de creație – încerc să mimez un haz de necaz – nu pot să scriu dacă nu am inspirație”.
Realitatea e că, realitatea e că, uneori, doar mimez fericirea și de aceea nu scriu. Sînt nopți și zile întregi, dragul meu cititor, în care, ca și tine, mimez fericirea, încercînd astfel nu să-i mint pe cei din jur, nu să mă mint pe mine ci, pur și simplu, doar să-mi înțeleg și să-mi stăvilesc slăbiciunile și neputințele și, paradoxal, prin joaca asta numită ”mim”, să-mi fac totuși curaj să merg mai departe.
În ultima vreme, de exemplu, cineva drag și-a pierdut un părinte, cineva drag se luptă să învingă o boală crîncenă, cineva drag se supără pe mine, cineva drag m-a scos din lista de prieteni, mințindu-se pe sine că e mai bine așa, cineva drag sună în miez de noapte că a avut accident de mașină, cineva suferă de prea multă iubire, dar ce spun eu, lista e lungă… Printre acestea, zilnic, povești de semeni necunoscuți, dar săraci, ori cu ciocane, topoare, violuri și copii abandonați îmi sînt depănate din cel puțin ”trei surse”, telefoanele sună, voci de la capătul firului invocînd datorii, banii nu-s, continuă tu……………
Peste toate, este și povestea mea! Ceea ce este exclusiv al meu, ce ține de mine, de trăirea, de iubirea, de casa, de familia, de viața mea.
Unde să scuip toate acestea, cititorul meu drag, și Cui și cu ce folos?
Le leg fedeleș, le bag în mine și le diger. Înghit – groaznic, amar gust – îmi casc ochii a zîmbet, îmi pun un cîntec pe buze și merg mai departe, rugîndu-mă pentru mine și pentru ”cineva drag”.
Asta mi-e menirea, să merg mai departe, lăsîndu-mi mereu un braț liber pentru cel ce vrea să-mi țină sau să-i țin de urît… Cu un desen, cu o poezie, cu un parfum de floare, cu lapte cu mămăligă, cu un cîntec, cu o cafea, cu un banc bun, cu iubire, cu speranță, cu un concert, cu o vorbă bună, cu un bulgăre de zăpadă, cu o carte, cu un film, cu un sărut, cu o îmbrățișare, cu o încurajare, cu o naștere, cu un botez, cu o aniversare, cu o excursie, o vindecare, continuă tu……………………………….
fredie mercury THE GREAT PRETENDER
Asculta mai multe audio diverse
Cîteva lucruri, haine de schimb, o pătură şi acte. Locuitorii comunei Săuceşti se îndreaptă, inexpresivi, cu două-trei ore înainte de a veni viitura, spre tabăra de sinistraţi. De aici ar trebui să-i ia autocarele să-i ducă spre internate.
Oamenii nu mai au putere, parcă, nici de lacrimi. În aşteptarea prăpădului, în ochii lor, se citeşte doar o cruntă resemnare. “Ne-am luat haine de schimb, o pătură şi buletinele. De aici, Dumnezeu cu mila”…
Mulţi refuză să plece la internat. Cu doar cîteva bagaje, cîteva pîini şi cîteva bidoane de apă, unii şi-au instalat corturile personale în tabără, în comună la ei, “mai la deal” de prăpăd. “De dimineaţă, de la 7 sîntem aici, ce să facem?”… Femeia, de 60 de ani, aşezată pe o pătură întinsă pe iarbă, nu are putere să plîngă. A plîns destul, acum doi ani, cînd a rămas prima oară fără casă, fără animale. “Acum doi ani am pierdut tot. De atunci, nu ne-am mai încumetat să ne luăm nici animale, nici să cultivăm prea multe. Ne-om descurca, aşa cum o vrea Dumnezeu. Important e să scăpăm cu viaţă”… Nu are asigurare pe casă, nu ştie ce e aceea.
Dintr-un cort albastru, de cîteva locuri, şi-au făcut apariţia alţi sinistraţi. Încă de acum două nopţi, aceştia se află în tabără. Şi lor, în 2008, Siretul le-a luat totul. “Animalele, două vaci şi-un cal, atîta am, le-am dus pe deal. Aici stăm, în cort, pînă trece apa”… Iar după? Tulburător de simplu: “O să facem, doamnă, ce face toata lumea. Cu cine să mă bat?”…
Care Cristina? Iti spune ea totul, aici…
TRIMITE UN SMS la numarul 879
numar apelabil, din Romania, in retelele
Vodafone, Orange, Cosmote
in perioada 5 februarie - 14 martie
si vei dona 2 euro pentru Cristina
Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA.
Via Gabi, a ajuns astazi pana la mine strigatul lui Daniel.
Sunt diagnosticat cu leucemie acută limfoblastica, din octombrie 2009. Din păcate, viața mea gravitează în jurul acestui diagnostic începand de atunci.
În acest moment, recomandarea medicilor este de a face un transplant de celule stem hematopoietice, cat mai repede posibil. Operația nu se poate efectua decât in strainatate, unde costurile ajung la 120.000E – 150.000E.
Nu dispun nici pe departe de această sumă, așa că orice ajutor e binevenit.Conturile deschise la Banca Transilvania:
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX
Via Mircea Badea – de aici am aflat povestea – strigătul Alexandrei
Alexandra are nevoie de 130.000 de euro pana la 1 mai 2010 pentru a face transplantul de maduva in timp util.
Din aceasta suma, 21.000 de euro trebuie stransi cat mai repede posibil pentru a incepe cautarea donatorului.
Aceste sume reprezinta tariful clinicii din Italia unde Alexandra trebuie sa ajunga.
Via Dragoş Bucurenci, strigătul Cristinei Dinu
Am semnat cu toată convingerea “Petiţia pentru acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski”, care, dupa cum deja ştiti probabil, a primit recent, interdicţie de a mai intra pe teritoriul ţărişoarei noastre.
Povestea a fost relatată, prima oară, de fratele lui Alexandru, Mihail Vakulovski, pe “nu prea jurnalul lui”.
Pe Alexandru l-am cunoscut “în carne şi oase”, toamna trecută, graţie Laurei şi lui Răzvan. În urma întîlnirii, am pus mîna pe “Bong”-ul scriitorului, roman care m-a cucerit de la prima filă. Adică, suficient cît să-l vreau înapoi, în România! 🙂