Tag Archives: river

Ora de citire

Zarvă, iarăși, în livadă!
Cum se-adună toți, grămadă,
Și-și dau ochi din ochi, privire
Că… e Ora de citire!

Laolaltă, mici și mari –
Licurici, bondari, țînțari,
Chiar și muște, buburuze,
Libelulele cam zuze,
Fluturași sau omiduțe,
Frămîntînd din picioruțe,
Se foiesc, aiurea `ndrugă
Toate-n jur la buturugă,
Să ia locul cel mai bun!
Că, nu-i de glumit, vă spun:
Cînd e ora de citit
Nu-i și oră de chiulit!

lacitit1

“E normal să fie așa!
Ție, mama nu-ți citea
La culcare, o poveste?
Îți mai amintești cum este
Și cum fremătai din pleoape,
Zîna de la Zmeu să scape,
Sau vreun Prinț să îl doboare?
Îți mai amintești tu, oare?”-
Așa spun în cor, degrabă,
Vietățile-n livadă,
Tuturor acelor care,
Cînd le văd, dau în mirare…
“Ba, mai bine ia un loc
Ici in iarbă, că nu-i foc!
Iar cînd e, să duci tu vestea
Și la altii, de povestea
Luată astăzi, în primire,
De la Ora de citire!
Este că ți-a fost de bine?”

Tot eu!

”Cînd te văd cu cîtă poftă tragi din țigara aia, mai că-mi vine să-mi aprind una!” – mi s-a spus, nu de puține ori, de către unii care, în viața lor, nu și-au aprins, vreodată, o țigară. Iar eu, încercînd să-mi ascund jena, dezlănțuiam, prin rotocoalele de fum, hohote de rîs.

Am treizeci de ani. Jumătate fără un an din viața mea de pînă acum mi-am petrecut-o fumînd. De necaz, de bucurie, de emoție, de nervi, de trează, de amețită, de iubire, de ură, de extaz, de scîrbă, de interes sau de lehamite, de plictiseală sau de prea multă activitate, de succes sau de eșec, de bogăție sau de sărăcie, de foame sau de sațietate, mi-am petrecut aproape jumătate din viața mea de pînă acum, cu țigara aprinsă.

Dacă n-ai drame, ți le inventezi pentru ca flacăra paiului de chibrit, arsura aceea care ți se apropie tot mai repede de buze, gustul acela amar și fumul acela grațios sau nu, să-ți ofere senzația de senzație de rezolvare a acestor drame. Dacă ești fericit, îți savurezi momentul, alegînd, mai presus de toate , să-ți împărtășești trăirea, cu țigara aprinsă. Degeaba îți sînt prietenii alături, degeaba se bucură împreună cu tine. Dacă n-ai țigara aprinsă, trăirea nu e autentică. Timp de paisprezece ani, aș putea fi determinată să cred, mi-am trădat prietenii, familia și pe mine însămi, cu țigara și am fost trădată!

Aproape că-mi vine să spun, uitîndu-mă în urmă acum, că m-am născut fumînd. Că, țigara e parte din mine, că sînt parte din ea, că am venit pe lume arzînd împreună, fumegînd împreună, duhnind împreună.

r7

Și totuși…

În toți acești ani, am fost eu însămi, nu am mințit pe nimeni, nu m-am mințit pe mine si nimeni nu m-a trădat în vreun fel. Toți acești ani, în care eu am fost totuna cu țigara mea, n-ar fi fost altfel decît au fost, dacă nu eram totuna cu țigara mea. Dramele mele, reale sau inventate, ar fi fost aceleași, momentele de glorie, trăirile și simțirile față de cei din jur și de mine la fel de intens m-ar fi dominat, iar timpul, timpul ar fi trecut la fel de repede sau de anevoios și la fel de drepte pe cît de nedrepte mi s-ar fi părut toate lucrurile, stările, faptele și încercările prin care am trecut… Aș fi fost, pe scurt, aceeași, adică tot eu!

Și atunci mă întreb acum, țigara… la ce bun?

M-am lăsat de fumat. Mi-e greu, fizic vorbind, să știți, dar sînt fericită. Sînt fericită pentru că, ciudat?!, la fel de mult îmi iubesc soțul, la fel de mult îmi ador familia, la fel de minunați îmi văd colegii, la fel de prieteni prietenii, la fel frumoși îmi apar oamenii și la fel de urîți. La fel de mult îmi place să merg pe jos, la fel de îndrăgostită sînt de Bob Dylan și Janis Joplin, la fel de zgomotos și cu poftă rîd, la fel de pătimaș mă smiorcăi… Pentru prima dată însă, conștientizez, cu adevărat, toate acestea.

De aceea, pentru prima dată, lăsatul țigării nu mi se mai pare o povară… Și, da, cafeaua e la fel de delicioasă! 😀

Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care mă ajutați să trec peste perioada de ”greu fizic”, mai ușor! Love you! 😀

the beatles-with a little help of my friends
Asculta mai multe audio Muzica

Ce ar trebui să scrie pe vaporul România după 5 ani?

CONCURS

În urmă cu 5 ani, mesajul de pe barca Marinarului TeBe suna așa: ”SĂ TRĂIȚI BINE!!”. Din cauza vremurilor, mesajul a devenit însă, de neînțeles!

Acum, ce credeți că ar trebui să scrie?

base1

Propuneți un slogan, iar Codrin că tot a dat el ideea 😀 -va oferi un premiu pentru cel mai potrivit! 😀 La rîndul meu, voi pregăti un premiu special pentru cel mai tare slogan! 😉

Părerea mea de rău

Atîta timp cît în România, principiul “bătaia e ruptă din rai” e încă la loc de frunte – ştirile de la ora 5 si nu numai o confirmă – un pumn dat unui copil de un candidat la preşedinţie precum şi doar simpla intenţie de a o face (“poate m-a jignit cu ceva!”) sînt menite să aducă multe voturi acestuia. Părerea mea, de rău…


Valeriu Sterian – Concluzie
Asculta mai multe audio Muzica

Post atipic. Eu merg la vot!

Pe foarte, foarte scurt, naiv și sentimental!


Valeriu Sterian – Alta scrisoare deschisa
Asculta mai multe audio Muzica

Merg la vot din respect pentru părinții mei care, preț de niște zeci de ani, nu au avut opțiunea de a nu merge. Merg pentru a le mulțumi unor tineri care, pe vremea cînd eu eram copil privat de bucuria gustului de portocale, au murit, atît puteam eu înțelege pe atunci, pentru a-mi da această bucurie. Merg pentru că, deși profund dezamăgită de viața politică în ansamblul ei, sînt totuși implicată în ea la nivel cel puțin sentimental. Aș merge la vot chiar dacă nu aș avea nici o opțiune politică, situație în care mi-aș autoanula votul punînd ștampila aiurea pe buletin. Aș merge, în cazul ăsta, la vot, tocmai pentru că nu aș vrea să voteze altcineva în locul meu. Și pentru toate motivele de mai sus. Merg la vot pentru că nu voi înceta niciodată să sper.

Valeriu Sterian – Dialog interior
Asculta mai multe audio Muzica

Merg la vot pentru că, absolut nici un argument (de genul ”dezgust față de clasa politică”) ”pro neparticipare” nu mi se pare valabil.


Valeriu Sterian- Vom fi ce-am fost
Asculta mai multe audio Muzica

Poveste cu un nas

Notă: Povestea și desenul de față le datorez caramicii care, la postul anterior, m-a întrebat de ce norișorul meu nu are nas și căreia îi mulțumesc, desigur, că mi-a dat ocazia să spun și altor curioși cam cum stă treaba… 😀

Poveste cu nas

Norișorul meu, de bună seamă, are și el un nas și chiar unul mare. Are, însă, și o poveste cu totul specială…

Într-o zi de toamnă, s-a trezit Norișorul, că pe vîrful nasului i-a poposit… un Fluturaș. “Am văzut și am încercat să mă odihnesc pînă acum pe atîtea năsucuri mici! Dar nu mi-a fost odihna bună. Aveam cît de curînd să-mi dau seama că, pe cît de mici, pe atît de în vînt erau. Altele, cîrne și haioase în aparență, erau murdărice, altele tremurau mereu nevoase din nări și, încă, unele, pe cît de mici și de delicate păreau, pe atît de iscoditoare și răutăcioase se dovedeau a fi. Nu mai spun de nasurile care nu puteau decît să adulmece suspicioase și fandosite că nu-i în lumea asta toată aromă potrivită lor!“, a spus Fluturașul. “Ce fericit, însă, trebuie să fii tu, cu nasul tău mare! E ghiduș și vesel nasul tău, mustăcește atît de copilăros, i se citește bucuria cînd inspiră parfumul naturii și ce loc minunat pentru odihna unui fluture! Este, categoric, cel mai sincer, mai ospitalier și mai frumos nas pe care-am poposit pînă acum!”, a mai spus Fluturașul și a început să se bînțuie fericit în jurul pînă acum atît de detestatului năsuc al Norișorului.

nornas1

Norișorul s-a emoționat atît de tare de toate povestea asta încît a rămas, pe veci, prieten cu Fluturașul. Iar acesta, din anotimp în anotimp, îl ia ba la joacă, ba pentru odihnă. Iarna asta i-a luat nasul în căsuța lui, îl ține bine ascuns între aripi, să-i fie cald, să nu înghețe…